A B C D E F G H I Î L M N O P R S Ș T U V Z

Vara fetelor bătrîne – perioadă caldă care se produce la începutul lunii noiembrie în ţările din Europa Occidentală. În Europa Centrală şi de Est această perioadă caldă se înregistrează la sfîrşitul lui octombrie, fiind determinată de existenţa unui cîmp de mare presiune ce se întinde din Insulele Azore pînă în Cîmpia Rusă.

Variabilitate – în meteorologie, gradul de variaţie al unui element în timp şi în spaţiu.

Varietăţi de nori – subdiviziune a tipurilor şi speciilor de nori, prin considerarea uneia dintre caracteristicile: transparenţa (nori lasă să se vadă sau acoperă complet Soarele sau Luna) sau aranjarea elementelor lor macroscopice (nori ale căror elemente constitutive sunt asociate într-un mod special). Varietăţile aceluiaşi tip sau aceleiaşi specii nu se exclud unele pe celelalte. Diferitele varietăţi sunt: intortus (in), vertebratus (ve), undulatus (un), radiatus (ra), lacunosus (la), duplicatus (du), translucidus (tr), perlucidus (pe), opacus (op).

Viitură:

1. creşterea, în general într-un timp scurt, a nivelului unui curs de apă pînă la un maxim după care nivelul scade de obicei mai încet.

2. scurgere relativ însemnată măsurată prin nivelul sau debitul apei.

Viitură nivală – viitură importantă a cursului de apă, care se produce în fiecare primăvară şi este cauzată de topirea mantiei de zăpadă acumulată în timpul iernii.

Viitură pluvială – creşterea bruscă a debitului unui curs de apă, provocată de ploi torenţiale.

Vijelie, gren – fenomen meteorologic caracterizat printr-o variaţie bruscă a direcţiei şi vitezei vîntului, o creştere bruscă a presiunii şi umezelii relative, o scădere bruscă a temperaturii şi adesea prin precipitaţii sub formă de averse însoţite uneori de oraje. Grenul este un fenomen specific fronturilor reci de ordinul II.

Viscol – transport de zăpadă deasupra suprafeţei pămîntului provocat de un vînt suficient de puternic şi turbulent, însoţit sau nu de ninsoare. În practica observaţiilor meteorologice se face o distincţie între viscolul general, cînd zăpada este viscolită puternic, fără să se poată aprecia dacă ninge sau nu, şi viscolul cu zăpadă, cînd observatorul poate stabili dacă ninge.

Vizibilitate – distanţa maximă la care un obiect cu caracteristici definite poate fi văzut şi identificat cu uşurinţă. Ea depinde de contrastul fondului şi de pragul sensibilităţii de contrast al ochiului, iar în cazul invariabilităţii acestor condiţii de transparenţa atmosferei (condiţiile de vreme).

Vînt – mişcarea aerului în raport cu suprafaţa solului. De obicei, se are în vedere componenta orizontală a acestei mişcări. Cîteodată însă sfera noţiunii este extinsă şi asupra componentei verticale a vîntului, care în general este mult mai redusă faţă de cea orizontală. Vîntul se defineşte prin 2 elemente – direcţia din care bate şi viteza, ambele extrem de variabile în timp şi spaţiu. Vîntul, ca mişcare orizontală, ia naştere sub acţiunea forţei gradientului baric, fiind apoi deviat de forţa de frecare, forţa Coriolis şi forţa centrifugă.

Vînt de gradient – mişcarea uniformă a aerului, de-a lungul izobarelor, condiţionată de forţa gradientului baric, forţa Coriolis şi forţa centrifugă. În cazul izobarelor rectilinii şi paralele, vîntul de gradient este geostrofic, iar în cazul izobarelor circulare şi paralele, el este geociclostrofic.

Vînt termic – creşterea vectorului vîntului geostrofic de la un nivel inferior la unul superior, în dependenţă de gradientul orizontal mediu de temperatură al stratului. Deseori, vîntul termic este denumit „componenta termică a vîntului”.

Vîrful sectorului cald – punct într-un ciclon tînăr care coincide cu centrul lui baric, în care frontul cald trece în cel rece.

Vreme, timp – stare a atmosferei în continuă schimbare. Vremea la un moment dat este caracterizată prin totalitatea valorilor elementelor meteorologice, iar într-un interval de timp prin variaţia succesivă a acestor elemente sau prin media acestora în intervalul respectiv.