|
ISTORIA SERVICIULUI
 Istoria creării Serviciului
Hidrometeorologic de Stat al Republicii Moldova îşi are începutul de la primele
observaţii meteorologice efectuate în Chişinău în anul 1844. După 30 de ani a
fost organizat primul post hidrologic pe r. Nistru în Tighina (1878). În aceeaşi
perioadă au fost începute observaţiile meteorologice în 5 puncte ale ţării:
Briceni (1887), Soroca (1890), Comrat (1892), Ploti (1894) şi Tiraspol (1898).
La începutul secolului XX observaţiile meteorologice staţionare
se
efectuau
la 11
puncte,
iar cele hidrologice – la 6. Însă la majoritatea
staţiilor şi posturilor observaţiile aveau caracter epizodic,
fiind deseori
întrerupte de acţiunile militare din timpul I-lui şi celui de-al II-lea război
mondial.
În
octombrie 1944
a
fost organizată
Direcţia
Serviciului
Hidrometeorologic a Republicii Moldova, care a asigurat în continuare o
dezvoltare planificată a observaţiilor hidrometeorologice în ţară. În acelaşi
an, în structura Direcţiei a fost organizat Biroul Meteorologic cu grupuri de
prognozare meteorologică şi hidrologică. În Biroul Meteorologic s-a desfăşurat
şi o vastă activitate atît cu privire la evaluarea metodologiei utilizate de
către Institutul Central de Prognozare din Moscova şi adaptarea ei la condiţiile
Republicii Moldova, cît şi la elaborarea unor metodologii noi. Un merit deosebit
îi aparţine lui P. Panteleev, care a condus
această subdiviziune
pe parcursul
mai multor ani. Actualmente sunt utilizate mai mult de 10 metode elaborate de el
pentru prognozarea locală a fenomenelor (ploi torenţiale, vijelii, oraje,
grindină etc.). O parte din aceste metode se folosesc pe larg pentru prognozare
nu doar în Republica Moldova, dar şi peste hotare.
Grupul de prognoze hidrologice a elaborat metodici de prognozare
hidrologică pe r. Nistru şi r. Prut. În 1950 a fost emisă prima prognoză a
viiturilor pluviale, iar în 1953 – prognoza volumului de scurgere a viiturilor
pluviale.
În perioada postbelică a început restabilirea intensivă a
staţiilor şi posturilor de observaţie care au funcţionat anterior şi deschiderea
noilor posturi, inclusiv organizarea unor noi genuri de observaţii.
În anul 1946 în Chişinău a fost realizat primul sondaj
aerologic. Pe parcursul mai multor ani sondarea atmosferei a fost efectuată
episodic, dar odată cu deschiderea Staţiei Aerologice Chişinău în 1957 acest
proces a devenit unul constant.
În 1953 se deschide staţia de bilanţ hidric, iar în 1957 se
deschide staţia hidrologică pe bazinul de acumulare Dubăsari.
În 1954 au început observaţiile asupra componentelor bilanţului
radiativ.
Pentru
asigurarea ecesităţilor
sectorului agrar
se dezvoltă
intens
reţeaua
de observaţii agrometeorologice, îndeosebi pentru determinarea
rezervelor de umiditate în sol (de la 3 puncte de observaţii în 1947 la 24
puncte în 1963).
La mijlocul
anilor
50 reţeaua hidrometeorologică a ţării a
atins o densitate optimală pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Dezvoltarea
reţelei hidrometeorologice a necesitat asigurare
metodologică
continuă, fiind elaborate un şir de lucrări de generalizare a
materialelor observaţiilor hidrometeorologice. În acest scop în 1956 a fost
organizat Observatorul Hidrometeorologic (reorganizat în 1982 în Centrul
Hidrometeorologic), care asigura dirijarea metodică a reţelei de observaţii,
înzestrarea ei cu utilaj şi echipament, dezvoltarea noilor tipuri de observaţii,
generalizarea materialelor de observaţii sub formă de rapoarte lunare, anuare,
îndrumare, dar şi prin îndeplinirea unei serii de cercetări ştiinţifice. Printre
lucrările finale ale Observatorului se numără monografiile: „Климат Молдавской
ССР”, „Климат Кишинева”, „Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР”,
„Агроклиматический справочник Молдавской ССР”, „Метеорологические стихийные
явления на Украине и Молдавии” ş.a., realizate în colaborare cu Institutul de
Geografie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.
Organizarea metodică a observaţiilor, analiza şi generalizarea
datelor hidrometeorologice, elaborarea
şi implementarea prognozelor
erau
efectuate
de
specialişti de calificare înaltă – A. Krivopleas,
P. Sineavschi,
G.
Ceban,
G. Bevza,
N. Cotova,
V. Sivun,
G. Lasse,
T. Şevcun, D. Soloviova.
La
crearea
şi
dezvoltarea Serviciului
au contribuit
fructuos
conducătorii –
P. Agheev, A. Prihodico, E. Petrov, V. Petrov, A. Kotlearov, V.
Sofroni, V. Cazac.
Primele observaţii asupra poluării mediului ambiant în Republica
Moldova au fost realizate în 1950 prin organizarea studiilor cu privire la
regimul hidrochimic al două rîuri în 5 puncte. În prezent volumul acestor
lucrări a crescut considerabil. Observaţiile se realizează pe 13 rîuri în 32 de
puncte, pe 42 de secţiuni, şi în 3 bazine de apă după 45 de indici. Începînd cu
1976 este organizat controlul asupra calităţii apelor de suprafaţă după 5 indici
hidrobiologici.
Observaţiile asupra poluării aerului atmosferic au început în
or. Chişinău în 1969 la 3 puncte staţionare după 4 indici şi treptat s-au extins
atît în ceea ce priveşte numărul punctelor de observaţii, cît şi a componenţilor
determinaţi. În prezent, aceste observaţii se efectuează după 7 componenţi în
puncte staţionare din 4 oraşe ale ţării. De asemenea, din 1979 au început
lucrările de întocmire a prognozelor privind poluarea aerului atmosferic.
Ca urmare a utilizării în agricultură a diferitor substanţe
chimice, a apărut necesitatea controlului calităţii solului pe terenurile
agricole privind conţinutul în acesta al pesticidelor. Aceste lucrări încep în
1976 prin organizarea laboratoarelor de observaţii asupra poluării solului, care
în prezent realizează analize ce cuprind practic toate zonele din ţară unde se
aplică substanţe chimice.
Odată cu obţinerea independenţei de către Republica Moldova,
devine independent şi Serviciul Hidrometeorologic de Stat. În 1994 Serviciul
devine membru al Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM), membru al
Consililului Internaţional pentru Hidrometeorologie al statelor CSI, participă
în cadrul programelor internaţionale (Convenţia-cadru ONU privind schimbările
climatice, Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă
a fluviului Dunărea, Convenţia privind poluarea transfrontalieră a aerului la
distanţe mari, Convenţia ONU privind combaterea deşertificării).
Începînd cu 2001, a fost elaborat un plan de perspectivă, care
prevede dezvoltarea şi consolidarea potenţialului Serviciului Hidrometeorologic
de Stat. Pentru a atinge acest deziderat, cu ajutorul financiar al Guvernului,
Fondului Ecologic Naţional, dar şi al unor instituţii internaţionale, au fost
efectuate activităţi importante privind modernizarea şi optimizarea
principalelor subdiviziuni de producţie ale Serviciului, inclusiv a Reţelei
naţionale de observaţii. Au fost procurate şi instalate staţii meteorologice
automate pentru toate staţiile meteorologice, utilaj modern pentru mai multe
posturi hidrologice şi hidrochimice.
Schimbările social-economice din ţară au impus Serviciul să efectueze studii de
marketing şi să încheie contracte cu structuri comerciale, asociaţii de
acţionari şi alţi agenţi economici – potenţiali utilizatori ai informaţiei
hidrometeorologice.
|
