A B C D E F G H I Î L M N O P R S Ș T U V Z

Observator meteorolog – persoană care efectuează observaţii meteorologice. La staţiile meteorologice, observatorii execută şi prelucrarea primară a datelor colectate, transmiterea acestora, precum şi întreţinerea instrumentelor şi instalaţiilor.

Observaţie meteorologică – efectuarea măsurărilor valorilor numerice ale elementelor meteorologice, a variaţiei lor, precum şi aprecierea caracteristicilor calitative ale fenomenelor la staţiile meteorologice. Observaţiile meteorologice se efectuează simultan la orele sinoptice standard şi după timpul local, la principalele ore climatologice standard. Condiţia esenţială a observaţiilor meteorologice este comparabilitatea valorilor obţinute la diferite staţii, ca şi a celor obţinute la un singur punct, într-o perioadă mai îndelungată. În acest scop, observaţiile sunt efectuate după norme internaţionale şi instrucţiuni unice elaborate de serviciile meteorologice naţionale.

Ocluzie – stadiul final de evoluţie a unui ciclon, moment în care frontul rece se contopeşte cu cel cald, aerul rece umplînd întregul ciclon pînă la înălţimi mari. Vezi ciclonul în stare de completare.

Oraj – fenomen atmosferic complex, care constă din descărcări electrice repetate între nori (fulger) sau între nori şi pămînt (trăsnet), însoţit de tunete. Orajul este caracteristic norilor Cumulonimbus şi unei stratificări instabile a aerului cu un conţinut bogat de vapori de apă. Orajele pot fi însoţite sau nu de precipitaţii.

Oră (termen) de observaţie – oră la care se efectuează observaţiile meteorologice.

Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) – instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru coordonarea, uniformizarea şi îmbunătăţirea activităţii meteorologice pe plan mondial şi încurajarea schimbului eficient de informaţii între ţări, în cadrul diferitelor activităţi umane.

Orizont:

1. linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei Pămîntului cu bolta cerească.

2. cercul de intersecţie a sferei cereşti cu un plan perpendicular pe verticala locului şi care trece prin centrul Pământului. Diametrul acestui cerc creşte cu altitudinea locului.

Orografie:

1. ramură a geografiei fizice care se ocupă de studierea formelor de relief.

2. totalitatea formelor de relief într-un loc dat.

Oscilaţie – în meteorologie, variaţia în timp (periodică, ritmică) a unui element meteorologic.

Oscilaţiile climei – schimbări ale climei, periodice sau ritmice, care nu au un caracter progresiv. Ele depind în primul rînd de oscilaţiile activităţii solare şi de cele ale intensităţii circulaţiei generale a atmosferei.

Ozon (O₃) – stare alotropică a oxigenului. Se formează în atmosferă prin descompunerea moleculei de oxigen în atomi. Ozonul are rolul de regulator al insolaţiei suprafeţei terestre, absorbind radiaţiile ultraviolete cu lungimea de undă mai mică de 3000 Å.