A B C D E F G H I Î L M N O P R S Ș T U V Z

Impurităţi atmosferice – particule care nu fac parte din elementele constitutive permanente ale aerului atmosferic şi care se întîlnesc în cantităţi foarte variabile.

Indice – caracteristică numerică a unui fenomen, proces sau complex de elemente. În meteorologie sunt cunoscuţi: indici climatici, de circulaţie, de continentalitate etc.

Indice climatic – număr obţinut printr-o formulă ce caracterizează un climat în funcţie de principalii factori climatici.

Indice de circulaţie – mărime care caracterizează intensitatea sau alte particularităţi ale circulaţiei atmosferice deasupra întregii emisfere sau deasupra unei regiuni oarecare. Ca indici de circulaţie sunt folosiţi: diferenţa de presiune între anumite puncte sau latitudini, viteza medie a vîntului într-o anumită zonă, caracteristica numerică a activităţi ciclonice etc.

Indice meridional – caracteristica intensităţii medii a transportului maselor de aer în direcţie meridională în circulaţia generală a atmosferei.

Instrucţiune – indicaţii oficiale cu privire la efectuarea observaţiilor, prelucrarea meteorologică şi alte operaţii necesare în activitatea reţelei meteorologice.

Intensitatea ploii – cantitatea de precipitaţii căzută într-un minut.

Intensitatea radiaţiei – caracteristică a fluxului de radiaţie care descrie cantitatea de energie radiantă ce cade pe unitatea de suprafaţă într-un interval de timp, se exprimă în cal/(cm² *min).

Inundaţie:

1. acoperire cu apă a terenurilor învecinate unui curs de apă, care depăşeşte albia normală a unui rîu sau a altor obiecte acvatice.

2. răspîndirea controlată a apei pentru irigaţii sau alte scopuri.

Invazie de aer – deplasarea rapidă a unei mase de aer într-o regiune îndepărtată de focarul ei de formare; termen utilizat cu precădere în cazul invaziei maselor de aer rece.

Inversiune (de temperatură, termică) – creşterea temperaturii odată cu înălţimea, spre deosebire de condiţiile obişnuite, cînd temperatura scade. Inversiunile se pot produce la sol şi în atmosfera liberă. Inversiunile de la sol pot fi: de radiaţie, de zăpadă (de primăvară), iar cele din atmosfera liberă, de sedimentare (comprimare), fiind legate de curenţii descendenţi din atmosferă. Datorită stratificării stabile din stratul de inversiune, nu este posibilă convecţia şi formarea nebulozităţii decît la limita superioară a inversiunii, care poartă denumirea de „strat de reţinere”.

Izobară – linie de pe hartă sau diagramă care uneşte punctele cu aceeaşi valoare a presiunii.

Izolinie – linie trasată pe o hartă sau pe o diagramă, de-a lungul căreia un element meteorologic sau climatologic oarecare este acelaşi.

Izotermă – linie de pe hartă sau diagramă care uneşte punctele cu aceeaşi valoare a temperaturii.

Izotermie – zonă în care temperatura rămîne constantă cu creşterea în înălţime.

Izohipsă – linie de pe hartă sau diagramă care uneşte punctele cu aceeaşi valoare a altitudinii; curbă de nivel.

Izvor – locul de unde apa iese în mod natural din sol sau dintr-o rocă şi curge fie la suprafaţa solului, fie într-o formaţiune acvatică.