A B C D E F G H I Î L M N O P R S Ș T U V Z

Macroclimă:

1. particularităţile principale ale climei la scară planetară.

2. clima unei zone sau regiuni geografice de mare întindere.

Macrometeorologie – studiul condiţiilor meteorologice ale globului terestru, a unor zone sau regiuni întinse ale acestuia, pe o perioadă îndelungată. Drept discipline macrometeorologice sunt considerate meteorologia sinoptică şi climatologia.

Masa atmosferei – masa volumului de aer ce formează atmosfera Pămîntului. Într-o coloană de aer cu secţiunea de 4 cm² şi cu o înălţime nelimitată, masa se calculează prin formula m = ∫ ρ dz. Din ecuaţia principală a staticii, la o temperatură medie a aerului de 0°C, rezultă formula m = (RTm/g)*ρ_o = 8000000*ρ_o[g/cm³], unde ρ_o este densitatea aerului la sol. Rezultă că întreagă masă a atmosferei terestre este egală cu 5,3*10¹⁵ t, ceea ce reprezintă a milioana parte din masa litosferei şi a 250-a parte din masa hidrosferei. 50% din masa totală a atmosferei este cuprinsă în stratul de aer de pînă la 5 km.

Maxim, maximum – valoarea cea mai mare a unei mărimi variabile. De exemplu: maxim de presiune în centrul anticiclonului, maxim diurn al temperaturii etc.

Maxim absolut – cea mai ridicată valoare înregistrată pentru un element meteorologic într-un loc dat (punct, regiune, ţară, continent, emisferă sau planetă), de-a lungul întregii perioade de observaţii meteorologice.

Măzăriche – precipitaţii solide sub forma unor granule de gheaţă, albe, mate. Aceste granule sunt sferice sau uneori conice, diametrul lor fiind de 2-5 mm.

Medie – valoarea obţinută din suma mai multor valori ale unei variabile împărţită la numărul termenilor sumei. În analizele meteorologice se utilizează medii orare, diurne, pentadice, decadice, lunare, anuale şi multianuale.

Mers – în meteorologie, modificarea cantitativă a unui element în timp. De exemplu: mers diurn, mers anual, mers secular etc.

Mesaj de agravare – avertisment transmis de o staţie meteorologică atunci cînd se observă o înrăutăţire a vremii (agravarea vremii). Aceste avertismente sunt folosite cel mai frecvent pentru asigurarea securităţii transportului aerian.

Mesaj meteorologic – telegramă cifrată, conţinînd grupe de cifre distincte, ce reprezintă valori ale unor elemente meteorologice. Descifrarea unui astfel de mesaj permite cunoaşterea parametrilor vremii în punctul unde acestea au fost măsurate.

Meteorolog:

1.  om de ştiinţă care îşi desfăşoară activitatea în domeniul meteorologiei (cercetător meteorologic).

2. personal calificat al unui serviciu meteorologic (inginer-meteorolog, tehnician meteorolog, observator meteorolog).

Meteorologie – ştiinţă care studiază legile după care se desfăşoară procesele şi fenomenele din atmosferă. Principalele discipline ale meteorologiei sunt meteorologia sinoptică, meteorologia dinamică, climatologia, aerologia, agrometeorologia, actinometria, electricitatea atmosferei etc.

Meteorologie aplicată – aplicarea cunoştinţelor meteorologice în diferite activităţi umane, de exemplu în agricultură, silvicultură, transport, medicină, construcţii etc.

Meteorologie medicală – ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul influenţei condiţiilor vremii asupra sănătăţii omului, evoluţiei şi răspîndirii unor maladii, mai ales epidemice.

Meteorologie sinoptică – disciplină a meteorologiei care se ocupă de studiul proceselor atmosferice de mare amploare şi prognozarea vremii ca urmare a cercetării lor. Studiul macroproceselor (circulaţiei generale a atmosferei) se face cu ajutorul analizei sistematice a hărţilor sinoptice, aerologice, diagramelor aerologice etc.

Metoda analogilor – metodă de prognozare bazată pe analogia pe care o prezintă diferitele procese atmosferice, prin presupunerea că acestea evoluează în acelaşi sens.

Mezoclimă – condiţiile climatice ale unei regiuni naturale cu o suprafaţă puţin întinsă (clima locală).

Microclimă – clima unui teritoriu restrîns (cîmp cultivat, panta unui deal, liziera unei păduri, malul unui lac etc.) Diferenţierile microclimatice depind în primul rînd de influenţa neomogenă a suprafeţei subiacente, astfel avînd loc în straturile inferioare de aer de lîngă sol.

Minim, minimum – valoarea cea mai mică a unei mărimi variabile. De exemplu: minim de presiune în centrul ciclonului, minimum diurn al temperaturii etc.

Minim absolut – cea mai coborîtă valoare înregistrată pentru un element meteorologic într-un loc dat (punct, regiune, ţară, continent, emisferă sau planetă), de-a lungul întregii perioade de observaţii meteorologice.

Mistral – vînt rece şi uscat care suflă din nord deasupra coastei nord-vestice a Mării Mediterane, în special deasupra golfului Lyon. Se atestă atunci cînd există o zonă de presiune joasă deasupra golfului Genova şi o zonă de presiune ridicată pe continent. Deseori are intensitate mare.

Muson – transport de aer în troposfera inferioară, deasupra unor suprafeţe întinse, care îşi schimbă direcţia de două ori pe an. Este determinat de încălzirea diferită a suprafeţelor de apă şi de uscat, iar în anumite regiuni, cum ar fi sudul şi sud-estul Asiei sau zonele învecinate Oceanului Indian, este amplificat de ansamblul curenţilor circulaţiei generale a atmosferei.