Înălţime:
1. valoarea distanţei pe verticală
dintre suprafaţa Pămîntului, nivelul mării sau alt nivel de referinţă şi un
punct oarecare situat deasupra acestuia, exprimată în unităţi liniare.
2. diferite mărimi care pot indica
distanţa pe verticală, de ex., înălţimea dinamică sau geopotenţialul,
presiunea atmosferică într-un punct oarecare deasupra suprafeţei terestre.
Înălţimea norilor
– termen folosit pentru a defini înălţimea (nivelul) unde se află limita
inferioară (baza) a norilor.
Înălţimea soarelui (hS)
– unghiul format de direcţia razelor solare cu planul orizontal. Deseori, în
locul acestei mărimi se utilizează „distanţa zenitală” (Z) care este egală
cu unghiul dintre Soare şi zenit, adică Z = 90° – hS.
Înălţimea stratului de zăpadă
– distanţa verticală între suprafaţa unui strat de zăpadă şi sol, stratul
fiind presupus uniform repartizat pe terenul pe care îl acoperă.
Îngheţ:
1.
scăderea temperaturii aerului pînă la
valori egale sau mai mici de 0°C în perioada de vegetaţie activă a plantelor.
2. procesul
de formare a unui strat de gheaţă la suprafaţa apei în sezonul rece.
Îngheţ advectiv
– îngheţ provocat de advecţia aerului rece.
Îngheţ radiativ
– îngheţ provocat de răcirea aerului în cursul nopţii, ca urmare a radiaţiei
efective intense.
Îngheţ la sol
– scăderea temperaturii suprafeţei solului sub 0ºC în timp ce temperatura în
adăpostul meteorologic rămîne superioară celei de 0ºC. Acest îngheţ este
provocat în general de răcirea radiativă din timpul nopţii.
Înregistrator
– instrumente relative pentru înscrierea variaţiilor în timp a unuia sau mai
multor elemente meteorologice. Înregistrarea poate fi continuă sau la
intervale regulate. La majoritatea înregistratoarelor (barograf, termograf
etc.) transmiterea variaţiilor de la partea sensibilă la dispozitivul de
înregistrare se face mecanic prin intermediul unui sistem de pîrghii. În
cazul altor înregistratoare, transmiterea variaţiilor se efectuează în mod
electric (anemograf, actinograf), optic (hîrtie sensibilă) sau direct prin
ardere (heliograf).
|