|
|
October 2008
INUNDAŢIILE CATASTROFALE DIN VARA ANULUI 2008 ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Inundaţiile reprezintă hazardul cel mai larg răspîndit pe Terra, cu numeroase pierderi de vieţi omeneşti şi cu pagube materiale de mari proporţii. Conform datelor Centrului pentru Epidemiologia Dezastrelor al Universităţii Catolice din Louvain, (Belgia) cel mai răspîndit gen de hazarduri pe planeta noastră sînt inundaţiile. Ele constituie pînă la 37% din numărul total de hazarduri naturale. Analiza inundaţiilor din secolul trecut constată, că pe Glob se observă o tendinţă de creştere a prejudiciilor provocate de inundaţii, una din principalele cauze, fiind utilizarea iraţională a văilor râurilor şi sporirea activităţii economice pe teritoriile cu risc. Încălzirea globală a climei şi creşterea inevitabilă a valorificării văilor râurilor va contribui la creşterea în continuare a frecvenţei şi puterii distructive a inundaţiilor. De aceea, o sarcină primordială este elaborarea măsurilor reale de prevenire a inundaţiilor şi de protecţie contra lor. Republica Moldova se află într-o regiune fizico-geografică frecvent supusă inundaţiilor. Inundaţiile de origine naturală sunt de două categorii: condiţionate de apele mari de primăvară şi de viiturile pluviale. În ultimii 70 de ani, pe cursul rîurilor mari din Moldova (Nistru şi Prut), au fost semnalate circa 10 inundaţii de proporţii, cele mai distrugătoare fiind înregistrate în anii 1941, 1955, 1969, 1974, 1980 şi ultima – cea din vara anului 2008. Viiturile pluviale – sunt condiţionate de precipitaţiile abundente în perioada caldă a anului. Ridicarea periculoasă a nivelului apei în rîurile mari Nistru şi Prut (pe teritoriul Republicii Moldova) are loc din cauza pătrunderii în albiile lor a unor cantităţi excedentare de apă provenită din ploi, topirea bruscă a zăpezii în bazinele cursurilor superioare (teritoriile Ucrainei şi României). Este cunoscut că 90 la sută din debitele acestor două rîuri se formează în afara teritoriului republicii. Principalul factor distructiv al inundaţiilor îl prezintă torentul de apă, care se caracterizează prin nivel înalt, iar la spargerea barajelor şi în timpul viiturilor – prin viteze mari a cursului de apă. În timpul declanşării fenomenului inundaţiei are loc creşterea rapidă a nivelului, inundarea sau subinundarea terenurilor aferente. Pe teritoriul Republicii Moldova sunt amplasate 57 de lacuri naturale şi circa 3400 de rezervoare artificiale de apă, inclusiv 90 cu un volum de peste 1 milion m3 fiecare. Predomină lacurile mici cu suprafaţa de circa 0,2km2. La cele mai mari rezervoare de acumulare se atribuie: Costeşti-Stînca (735mln. m3) pe rîul Prut şi Dubăsari (277,4 mln. m3) pe rîul Nistru. În iulie-august 2008 Ucraina, România şi Republica Moldova au fost lovite de una din cele mai grave inundaţii din ultimele două secole. În perioada 22-28 iulie 2008, în Ucraina de Vest unde sînt situate cursurile superioare ale rîurilor Nistru şi Prut, au căzut în fond 63-260mm de precipitaţii, ceea ce constituie 1-3 norme lunare. În raioanele de nord, în unele centrale şi de sud ale Republicii Moldova suma precipitaţiilor pe decadă a constituit 85-185mm sau 440-800% din norma decadică. În restul teritoriului cantitatea precipitaţiilor căzute a constituit 15-70mm sau 100-420% din norma decadică.
Cea mai mare cantitate de precipitaţii – 225mm pe parcursul decadei a căzut la Ocniţa, depăşind norma decadică de 10 ori, ceea ce se semnalează pentru prima dată în toată perioada de măsurători instrumentale. Ca rezultat viitura din iulie – august 2008 pentru rîurile Nistru şi Prut a avut caracter de viitură istorică. Acest caracter este justificat de mărimea principalilor parametrii ai viiturii, respectiv debitele de vîrf si volumele scurse (tab. 1). Viiturile exepţionale pe rîurile Nistru şi Prut din ultimele patru decenii faţă de media multianuală sunt reprezentate sub formă de grafice în figurile 1 şi 2. Debitele şi modul propagării viiturii menţionate s-au manifestat în conformitate cu cele descrise în continuare. Pe rîul Nistru în apropiere de or. Zaleşciki (Ucraina) viitura maximală a atins cote de 3,3 - 7,3m faţă de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a constituit 5410m3/s, iar la postul hidrologic Hruşca (R. Moldova) – 3362m3/s. Pe rîul Prut în apropiere de or.Cernăuţi (Ucraina) viitura maximală a atins cota de 7,9m faţă de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a constituit 3890m3/s. La postul hidrologic Şireuţi (R. Moldova) debitul maximal a constituit 4560m3/s. Pe rîul Nistru volumul stocului de apă ajuns în lacul de acumulare Novodnestrovsc în urma viiturii a atins 3000mln. m3 (3,0km3). Pentru a ne închipui ce pericol prezintă acest volum de apă, vom specifica că el este egal cu cel al lacului de acumulare menţionat şi constituie 1/3 din volumul total de apă al limanului rîului Nistru. Trecerea acestei cantităţi record de apă prin lacul de acumulare de la Novodnestrovsk s-a efectuat la limita posibilităţilor a acestui baraj. Ca rezultat, evacuarea maximală a apei în bieful aval la 27 iulie, ora 16, constituia 3300-3400m3/sec. Peste 2 zile, pe 29 iulie, volumul maximal evacuat s-a micşorat pînă la 2955m3/sec, fiind menţinut cu debitul respectiv pînă în 31 iulie. Odată cu propagarea valului viiturii pe segmentul rîului Nistru, situat pe teritoriul Moldovei, s-a creat o situaţie critică, dat fiind faptul că digurile de protecţie, construite în anii 1970, erau prevăzute pentru trecerea unui volum de apă de 2600 m3/sec. Revărsarea apei peste diguri a fost inevitabilă în localităţile din imediata apropiere a Nistrului.
Tabelul 1 Debitele de apă în rîurile Nistru şi Prut (inclusiv, viitura pluvială din vara anului 2008)
În urma unui asemenea debit de apă, ajuns la lacul de acumulare de la Dubăsari, s-a creat o situaţie excepţională. Pe 27 iulie serviciile de dispecerat ale barajului au început evacuarea apei din bazinul de acumulare în bieful aval cu un debit de 2100-2500 m3/sec, majorîndu-l ulterior pînă la 2850m3/sec, însoţit de pericolul inundării segmentului din valea rîului de la or.Dubăsari şi pînă la gura acestuia. Ca urmare, nivelul apei în bieful amonte al bazinului de acumulare din Dubăsari pe 2 august a atins nivelul critic de 29,11 m, nivelul maximal admisibil al barajului fiind de 30,0m..
Fig. 1. Viituri exepţionale pe r.Nistru
Fig. 2. Viituri exepţionale pe r.Prut
În urma spălării digurilor de protecţie, inundaţiile în văile rîurilor Nistru şi Prut au continuat mai multe zile în şir Desfăşurarea inundaţiilor pe rîul Prut s-a produs după un scenariu asemănător cu cel de pe rîul Nistru, însă parametrii fluxului şi evacuării apelor viiturii diferă. Valul de viitură s-a format în partea muntoasă a bazinului r. Prut cu debitul maximal de 3890m3/sec (or. Cernăuţi, 27 iulie). În aceiaşi zi Serviciul de dispecerat al bazinului de acumulare Costeşti - Stînca a început evacuarea apei în bieful aval în mărime de 620m3/sec, cu majorare de la 30 iulie pînă la 1400m3/sec. Majorarea evacuării apei a fost provocată de ridicarea bruscă a nivelului ei în bieful amonte pînă la 98,25m din maximul admisibil de 99,5m. Astfel, salvarea barajului a fost posibilă cu preţul inundării a cîtorva localităţi, în care nivelul maximal admisibil al digurilor de protecţie locală era mai jos decît cota viiturii. Creşterea nivelului apei în zonele aferente a or. Ungheni a continuat pînă la 5 august.
Ca rezultat au avut loc inundaţii excepţionale şi catastrofale, provocînd mari pagube materiale economiei ţării. Conform estimărilor preventive ele constituie 120 milioane dolari SUA. După proporţii şi prejudiciile aduse inundaţia din iulie - august 2008 a depăşit considerabil pe cele precedente. În cele 22 de raioane din lunca rîurilor Nistru şi Prut, în urma inundaţiilor au fost distruse nu numai casele, drumurile, terenurile agricole, dar au mai fost afectate şi fîntînile (circa 3000), sistemele de colectare a apelor menagere. S-au înecat peste 3000 de animale. Au fost inundate 8473ha de terenuri agricole, inclusiv 4980ha de păşune. În total pe ţară au fost inundate 1183 de case, evacuate 7851 de persoane. Cele mai multe case inundate au fost înregistrate în raioanele: Briceni (293); Căuşeni (283); Anenii Noi (213); Criuleni (145). Datele hidrometeorologice analizate au condus la următoarele principale concluzii:
Pe parcursul manifestării viiturii pluviale din iulie-august 2008 Serviciul Hidrometeorologic de Stat a asigurat non-stop organele de stat, instituţiile abilitate, agenţii economici şi populaţia cu informaţie operativă şi calitativă privind monitorngul hidrologic, inclusiv monitorizarea propagării viiturii respective (note hidrologice informative, prognoze hidrologice, buletine hidrologice, avertizări hidrologice). Suprafaţa totală a terenurilor Republicii Moldova, supuse periodic inundaţiilor, constituie circa 20% din toată suprafaţa ţării, sau mai mult de 600mii ha. Circa 10% din digurile şi construcţiile hidrotehnice existente în republică sînt în stare avariată, prezentînd pericol enorm pentru localităţile din jur. Sub pericol de inundare se află circa 168 de localităţi cu suprafaţa totală de 1300km2 si circa 160mii locuitori. În total, în zonele potenţial inundabile sînt amplasate 659 localităţi, dintre care 625 rurale, 31 oraşe şi 3 municipii. Construirea barajelor pe râurile mari (Nistru şi Prut) a cauzat şi apariţia unor consecinţe ecologice grave. S-a modificat viteza şi regimul termic al apei în aceste rîuri. În anul 1965 până la construirea barajului Novodnestrovsk temperatura medie anuală a fluviului Nistru (Camenca) a fost de 9,9˚C, iar în lacul Dubăsari – 10,3˚C, după apariţia barajului (în anul 1987) – 8,8˚C. În lunile de vară (ultimele decenii) temperatura apei nu se ridică mai sus de 18˚C, pe când în 1965 era de 23˚C. De asemenea, ele constituie un obstacol în mişcarea şi migrarea spre mare a particulelor (substanţelor) în suspensie, nisipului, prundişului, ceea ce a condiţionat acumularea pe parcursul anilor a cantităţilor mari de nămol în lacurile de acumulare. Aceste depuneri subacvatice conţin componente ce s-au sedimentat: materie organică, metale grele etc. O problemă majoră din acest punct de vedere îl prezintă lacul de acumulare Dubăsari (fluviul Nistru), în care mai mult de jumătate din volum îl constituie nămolul. Substanţele din sedimente pot provoca poluarea secundară a apei în cazul apariţiei condiţiilor favorabile (schimbarea pH-ului, temperaturii, forţei ionice etc.). Schimbările termice menţionate au condiţionat descreşterea vitezei proceselor fizico-chimice şi biochimice – verigi importante în fenomenul natural de autoepurare a apei. Pentru prevenirea, prognozarea şi atenuarea consecinţelor inundaţiilor este necesară efectuarea următoarele activităţi:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|