Rugurile – un pericol pentru populaţie şi mediul înconjurător
Odată cu sosirea primăverii putem doar visa la un aer curat în oraş. În această perioadă frumoasă rugurile reprezintă un dezastru pentru oraş şi locuitorii lui, prin sporirea concentraţiei poluanţilor în aer. S-au atestat nenumărate cazuri de ardere a frunzelor căzute, crengilor, deşeurilor menajere în zonele urbane şi rurale. Arderea pe spaţii întinse cu livezi, grădini şi mirişti duce la detiorarea habitatului de păsări şi animale, distrugerea solului şi a valoroaselor micro-organisme care oferă fertilitate solului. Periculoase sunt incendiile care pot cauza daune ireparabile pentru sănătatea umană, deoarece în unele localităţi nivelul poluării aerului atmosferic, în rezultatul arderii resturilor vegetale şi deşeurilor, ajunge la cote critice. Potrivit datelor Serviciului Hidrometeorologic de Stat, în decursul perioadei 19-23 martie a. 2012 s-a atestat o situaţie ecologică nefavorabilă cu privire la conţinutul de dioxid de azot, suspensii solide (praf) şi aldehidă formică în aer. În mun. Chişinău şi Bălţi concentraţiile maxime momentane au depăşit norma sanitară de 1,1-3,2 ori; concentraţiile medii zilnice – de 2,0-8,2 ori. Acest fapt s-a datorat nu atît creşterii numărului de automobile, cît a frunzelor căzute şi deşeurilor vegetale care sunt arse împreună cu gunoiul. Arderea frunzelor, crengilor şi reziduurilor furajere cauzează un prejudiciu ireparabil mediului ambiant şi sănătăţii umane. Substanţele nocive rezultate din ardere se acumulează în stratul de aer de la suprafaţa solului. Relieful mun. Chişinău face mai dificilă circulaţia maselor de aer, astfel favorizînd acumularea intensă a impurităţilor în depresiuni, în special în partea centrală a oraşului. Deseori, frunzele se ard în sectoarele private şi are loc translocarea fumului toxic spre blocurile locative cu multe etaje, care sunt mereu un obstacol pentru fumul otrăvitor. Datorită capacităţii de a purifica aerul, copacii cu frunzele lor absorb metalele grele şi alte substanţe toxice, rezultate în primul rînd din activitatea transportului auto, dar şi din atmosferă, sol şi apă. De aceea, în timpul arderii frunzelor căzute toate sunbstanţele toxice trec în stare de aerosoli. În aer sunt emanate diferite substanţe toxice, cum sunt monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, funinginea, oxizii de azot, hidrocarburile şi dioxinele. Aceste substanţe chimice pot cauza intoxicaţii ale căilor respiratorii, afecţiuni ale sistemului nervos central, ale organelor de văz. În rezultatul arderii frunzelor, persoanele în vîrstă, cele care suferă de boli cardiovasculare, alergice, respiratorii şi copiii, cu sistem imunitar sensibil, sunt expuse unui pericol foarte mare. Concentraţia noxelor emise în acest proces este foarte mare. O tonă de resturi de plante arse elimină aproximativ 30 kg de monoxid de carbon, care intră uşor în reacţie cu hemoglobina din sînge, blocînd astfel livrarea de oxigen către ţesuturi. Unul din compuşii cei mai periculoşi rezultat din arderea în aer liber a deşeurilor organice sunt hidrocarburile aromatice policiclice, ce conţin cea mai mare cantitate de substanţe cancerogene. Dacă în ruguri nimeresc şi sticle de plastic, pungi de polietilenă şi resturi de linoleum, în atmosferă sunt emişi aproximativ 75 de componenţi cu potenţial toxic, cum sunt clorura de carbonil (utilizată în primul război mondial ca armă chimică) şi dioxinele. În prezent, dioxinele sunt cele mai periculoase produse chimice cunoscute în lume. Ele afectează sistemul imunitar şi au un efect negativ asupra tuturor organelor omului. Pentru prevenirea creşterii concentraţiei periculoase a poluanţilor în aer, Serviciul Hidrometeorologic de Stat avertizează despre inadmisibilitatea arderii frunzelor şi a deşeurilor. Aceasta este cea mai bună protecţie a populaţiei în condiţiile de influenţă negativă a mediului ambiant.
Direcţia Monitoring al Calităţii Mediulu
|