29 iunie – Ziua Dunării

Din regiunile Alpilor, Carpaţilor şi Balcanilor îşi colectează resursele de apă unul dintre cele mai mari fluvii ale Europei – Dunărea. Cu cei 2857 km lungime, Dunărea este al doilea fluviu al Europei, după Volga, şi al treilea ca importanţă economică, după Rin şi Volga.

Adesea denumită “marea diagonală a Europei”, Dunărea drenează depresiunile Panonică şi Pontică, ambele înconjurate de masive hercinice, alpine, carpatice, dinarice şi balcanice, traversînd în drumul său 13 ţări (Germania, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina) şi 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad).

Are un bazin hidrografic de 805300 km². Suprafaţa bazinului ocupă 8% din continentul european. Are un bazin aproape simetric, cca 56% din suprafaţă se află situată pe partea stîngă a fluviului şi 44% pe dreapta.

Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Germania), de unde culege doi afluenţi, Brege şi Brigach, care emerg de sub vîrful Kandel (1241 m) şi se unesc la Donaueschingen (678 m), în curtea castelului Fürstenberg.

Cumpăna apelor urmăreşte, în partea de sud, crestele Munţilor Alpi, Dinarici şi Balcani, care separă bazinul hidrografic al Dunării de bazinele învecinate ale Mariţei, Strumei, Vardarului şi Drinei, iar pe partea de nord, crestele Munţilor Jura, Boemiei şi Carpaţilor îl separă de bazinele Rinului, Elbei, Oderului, Vistulei şi Nistrului.

Artera principală a Dunării s-a format la sfîrşitul Pliocenului şi începutul Cuaternarului, ca urmare a drenării succesive, în timp, a unor lacuri imense din bazinele Vienei, Panonic şi Pontic, care fuseseră separate din Marea Sarmaţiană ca urmare a ridicării sistemului montan.

Importanţa Dunării, ca linie de demarcaţie şi cale de comunicaţie, este recunoscută din antichitate: de la Regensburg pînă aproape de vărsare, reprezenta limita septentrională a marelui Imperiu Roman, care a creat pe traseul său numeroase oraşe cetăţi.

Catenele muntoase, alcătuite din roci dure, reprezintă şi limitele convenţionale care împart Dunărea în trei sectoare principale: Dunărea superioară (sectorul alpin), Dunărea mijlocie (sectorul panonic), Dunărea inferioară (sectorul carpato-pontic).

Pentru multe popoare ale Europei fluviul Dunărea este leagănul existenţei, trecutul şi viitorul, 80 milioane de locuitori ai continentului folosind resursele de apă ale Dunării. Proslăvit şi cîntat în operele marilor istorici, compozitori, poeţi şi pictori, în ultimele decenii el a devenit pentru majoritatea europenilor nu numai un simbol al unirii, dar şi un criteriu de înţelegere a responsabilităţii şi securităţii ecologice pentru fiecare din noi şi a generaţiilor viitoare.

Dunărea şi afluenţii ei constituie un sistem ecologic unic, un complex preţios de teritorii naturale. Fluviul serveşte ca sursă de apă potabilă, în agricultură, industrie, pentru producerea energiei electrice, şi în scopuri recreative.

În ultimul deceniu al secolului trecut a fost constatată degradarea calitativă a apei în fluviul Dunăre. Pe măsura creşterii aportului de poluanţi, starea ecologică a fluviului s-a înrăutăţit treptat în cursul lui mijlociu şi inferior.

Prin intermediul Convenţiei privind cooperarea pentru  protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea şi a programelor ei a fost facilitată dezvoltarea colaborării bilaterale şi multilaterale în domeniul protecţiei resurselor de apă, teritoriilor înmlăştinite şi diversităţii hidrologice a Dunării şi a regiunii Mării Negre.

O parte din specialiştii Serviciului Hidrometeorologic de Stat participă în calitate de experţi naţionali ai Convenţiei Dunărene şi activează fructuos în această direcţie. De asemenea, în acest an, cu ocazia Zilei Dunării, este organizată o expediţie în limitele Republicii Moldova pe rîul Prut, afluent de stînga al Dunării, pentru evaluarea ecologico-sanitară complexă a calităţii apei, luînd în considerare efectele inundaţiilor catastrofale din vara anului 2010. Expediţia a demarat în 22 iunie 2011 şi include reprezentanţi ai Serviciului Hidrometeorologic de Stat, Ministerului Mediului, Inspectoratului Ecologic de Stat, Serviciului Piscicol, Institutului de Ecologie şi Geografie a Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Centrului Naţional de Sănătate Publică ş.a.

Veaceslav Gherghelegiu,

specialist principal al Direcţiei Hidrologie