|
RISCUL SECETELOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Aspecte generale. Secetele pot fi considerate cele mai complexe fenomene climatice, deoarece la declanşarea lor participă mai mulţi factori şi anume: precipitaţiile atmosferice, rezerva de apă din sol accesibilă plantei, umezeala şi temperatura aerului, evapotranspiraţia, viteza vîntului etc., aceştia fiind principalii parametri climatici care definesc starea timpului uscat sau secetos La aceştia se mai adaugă şi alţi factori care definesc caracteristicile suprafeţei active (trăsăturile reliefului, solului, adîncimea pînzei freatice, gradul de acoperire cu vegetaţie etc.), factori care definesc particularităţile fiziologice ale plantei (cum sunt soiul şi faza de vegetaţie, gradul de rezistenţă la uscăciune), ca şi factori care evidenţiază influenţa antropică asupra mediului (starea terenului şi agrotehnica folosită care pot facilita epuizarea apei din sol). Ca fenomen meteorologic complex seceta se caracterizează, în general, prin absenţa precipitaţiilor, ca şi prin creşterea evapotranspiraţiei potenţiale. Pe de altă parte, vînturile calde şi uscate (suhoveiurile), cu viteze mari, contribuie şi ele la creşterea evapotranspiraţiei şi la reducerea umezelii, atît din sol cît şi din aer. În timpul desfăşurării perioadei de vegetaţie, diferitele culturi şi asociaţii vegetale prezintă cerinţe variate faţă de necesarul de apă, astfel că o perioadă de secetă nu afectează simultan întregul covor vegetal cultivat sau natural. După intensitate se deosebesc mai multe tipuri de secete (foarte puternice, puternice, moderate, slabe). Secete foarte puternice se semnalează în anii, cînd în perioada de vegetaţie cad precipitaţii mai puţin de 50% din normă, iar temperatura medie a aerului întrece media climatică cu 3 4°C. Secetele puternice au loc atunci, cînd cantitatea de precipitaţii constituie 60 70% din normă, iar temperatura medie a aerului în această perioadă întrece norma cu 2°C. Secetele moderate se semnalează în acei ani cînd cad 70 80% din norma de precipitaţii iar anomalia pozitivă a temperaturii alcătuieşte 1,0 1,5°C. La creşterea gradului de intensitate a secetei, fiecare component din complexul de factori naturali sau antropici participă cu o pondere diferenţiată, în raport de anotimp, de faza de vegetaţie, de lucrările agrotehnice etc. Seceta în Moldova este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale naturii, reprezentînd trăsătura specifică a climei regionale, condiţionate de distribuţia neuniformă în timp şi spaţiu a precipitaţilor atmosferice pe fondul valorilor ridicate ale temperaturii aerului. Evaluările arată că deficitul de precipitaţii atmosferice este specific practic pentru tot teritoriul republicii. Astfel evaluarea teritoriului Republicii Moldova după gradul de ariditate în conformitate cu indicii utilizaţi în practica internaţională (conform raportului dintre suma de precipitaţii ∑R şi evapotranspiraţia potenţială E0), arată că cea mai mare parte a teritoriului republicii se atribuie la regiunile subhumide şi semiaride cu probabilitate mare de apariţie a secetelor şi dezvoltare a proceselor de deşertificare. Deficitul de precipitaţii şi repartiţia foarte neuniformă a lor condiţionează secete frecvente şi intensive. Probabilitatea apariţiei secetelor foarte puternice (≤ 50% din norma climatică a precipitaţiilor) cu consecinţe catastrofale în unele luni ale perioadei de vegetaţie pe teritoriul republicii constituie 11 - 41%. În ultimele două decenii secetele s-au semnalat mai frecvent, şi ele devin tot mai intensive. Aşa, în perioada anilor 1990 2011 pe teritoriul republicii s-au înregistrat 10 ani (1990, 1992, 1994, 1996, 1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2011) cu secete de diferită intensitate, care au dus la scăderea recoltei culturilor agricole. În anii 1990, 1992, 2003, secetele s-au prelungit pe parcursul întregii perioade de vegetaţie (lunile IV - IX), în restul anilor secetele s-au semnalat vara și toamna. Serviciul Hidrometeorologic de Stat din Moldova pe baza analizei detaliate după ani a coeficientului hidrotermic (CHT), a stabilit că valoarea CHT ≥ 1,0 caracterizează o umiditate suficientă, CHT ≤ 0,7 indică o climă secetoasă, CHT = 0,6 o secetă uşoară, CHT ≤ 0,5 o secetă puternică şi foarte puternică. Spre deosebire de alte hazarduri naturale, secetele prezintă un proces treptat cu consecinţe negative de lungă durată. Deşi, ele nu conduc nemijlocit la pierderi de vieţi umane, de foame pot suferi zeci şi sute de mii de oameni. De aceea, după pierderile materiale (22%), secetele în lume cedează doar cicloanelor tropicale (30%), iar după efectul social acest fenomen nu are asemănare. În Republica Moldova secetelor le revine 12,5% din numărul total de hazarduri. Seceta conduce la mari pierderi de producţie agricolă. Deosebit de grele au fost consecinţele ei în trecut, mai ales atunci cînd doi-trei ani la rînd erau secetoşi. Cele mai intensive pe teritoriul Moldovei pot fi considerate secetele din anii 1896, 1899, 1928, 1946, 2003, 2007, 2011. Astfel de secete, în trecutul nu prea îndepărtat, sorteau lumea la foame care, în căutarea surselor de existenţă, părăsea locurile natale. Urmările secetei din anul 1946 a creat o situaţie deosebit de gravă pentru populaţia Moldovei, conducînd la foamete pe parcursul anilor 1946-1947. Această foamete a fost determinată nu numai de urmările grave ale secetei, dar şi de alţi factori colaterali. În tab.1 este indicată cantitatea de precipitaţii în anii secetoşi şi recolta la hectar a principalelor culturi cerealiere în Moldova.
Tabelul 1. Cantitatea de precipitaţii în anii secetoşi şi recolta la hectar a principalelor culturi cerealiere în Moldova
Consecinţele secetei sînt determinate atît de gradul intensităţii, duratei, cît şi de suprafaţa afectată. Secetele ce cuprind o suprafaţă de pînă la 10% din teritoriul Moldovei au fost evaluate drept locale; 11-20% se consideră vaste; 21-30% foarte vaste; 31-50% extreme, iar mai sus de 50% se apreciază ca secete catastrofale, deoarece cauzează pierderi mari economiei naţionale. Calculele au fost efectuate pentru fiecare anotimp şi an în parte. Pentru teritoriul Moldovei în anotimpul de primăvară predomină secetele vaste şi catastrofale, vara mai frecvent se manifestă secetele extreme, iar toamna o frecvenţă mare o au secetele catastrofale (tab.2).
Tabelul 2. Evaluarea suprafeţei afectată de secetă pe teritoriul R. Moldova
Astfel, secetele din anii 1994, 2000, 2003, 2007 și 2011 s-au evaluat ca cele mai puternice din punct de vedere a intensităţii şi catastrofale după suprafaţa ocupată. Seceta catastrofală din anul 1994 pe teritoriul Republicii Moldova s-a manifestat pe parcursul întregii perioade calde. În anotimpul de primăvară 87% din teritoriul republicii a fost afectat de secetă cu un grad de intensitate puternică şi foarte puternică. Vara dinamica condiţiilor hidrotermice a contribuit la diminuarea suprafeţei ocupate de fenomenul dat pînă la 40% din teritoriu, iar în lunile de toamnă seceta a cuprins întregul teritoriu. Aproximativ 70% din suprafaţa republicii a fost afectată de seceta foarte puternică, valorile CHT erau mai jos de 0,3 ce a cauzat pagube mari economiei naţionale (peste 1 miliard de lei). Seceta catastrofală din anul 2007 pe teritoriul Republicii Moldova a început practic din toamna anului 2006. Astfel în perioada 01.09.2006 06.08.2007 suma precipitaţiilor căzute pe teritoriul republicii a constituit în fond 50 70% din norma climatică. Situaţia s-a agravat la maximum în perioada mai iulie 2007, cînd cantitatea de precipitaţii a alcătuit doar 30% din normă. Intervalul neîntrerupt fără precipitaţii în perioada menţionată a variat în limitele a 28-73 zile, iar numărul de zile cu umiditatea relativă a aerului ≤ 30% a constituit în teritoriu 55-78 zile, depăşind de 3-4 ori norma climatică. În perioada mai iulie 2007 temperatura medie a aerului în teritoriu a fost de 21 23°C, fiind cu 3 4°C mai ridicată faţă de normă (record). Numărul de zile cu temperaturi maximale ≥30°C a constituit în teritoriu 36 45 zile, întrecând norma de 3 ori, iar numărul de zile cu temperaturi maximale ≥35°C, respectiv 10-12 zile. Astfel abaterea de la normă a fost depăşită de 10-12 ori. Pe 21 iulie a fost înregistrată temperatura maximă - record a aerului, egală cu 41,5°C (Staţia meteorologică Camenca). Regimul termic înalt şi insuficienţa de precipitaţii în lunile mai-iulie au creat condiţii nefavorabile pentru culturile de toamnă în perioada formării şi umplerii boabelor (înflorirea-coacerea în lapte), creşterea, dezvoltarea şi formarea recoltei la culturile prăşitoare, legumicole şi pomii fructiferi. Rezervele de umezeală productivă în straturile superioare şi medii ale solului pe terenurile cu culturi agricole, în o mare parte a perioadei de vară, au fost insuficiente, izolat la sfîrşitul lunii iulie au lipsit complet (tab.3).
Tabelul 3.
Rezervele de umezeală productivă în sol (mm) pe terenurile cu floarea soarelui (la situaţia din 28 iulie 2007)
Cel mai mult a avut de suferit sectorul agroindustrial. Recolta medie a grîului de toamnă pe republică în anul 2007 a constituit 15,3 ch/ha, fiind de 2 ori mai scăzută faţă de mărimea medie a roadei prognozate şi mai scăzută cu 10-11 ch/ha decît roada medie pentru ultimii 10 ani. Recolta principalelor culturi agricole tîrzii (porumb, floarea soarelui, sfecla de zahăr, tutun, pomi fructiferi) a fost compromisă în cea mai mare parte, iar întreprinderile sectorului menţionat au rămas fără materie primă. O situaţie foarte gravă privind asigurarea cu furaje s-a creat în sectorul zootehnic. Seceta catastrofală din anul 2007 a afectat peste 80% din teritoriul republicii, fiind cea mai severă secetă pentru toată perioada de măsurători instrumentale. După principalii indici agrometeorologici această secetă a întrecut chiar şi seceta din anul 1946 (fig.1 şi 2), aducând prejudicii economiei naţionale în sumă de peste 1 miliard de dolari americani.
Fig.1. Temperatura medie lunară a aerului (°C) pentru anii 1946 şi 2007.
Fig.2. Cantitatea precipitaţiilor (mm) pentru anii 1946 şi 2007
Seceta catastrofală din anul 2011. Pe parcursul anului 2011 precipitațiile au căzut foarte neuniform. Pe 60% din teritoriul țării (în fond în raioanele din nordul republicii și izolat în cele centrale și de sud) s-a semnalat deficit mare de precipitații. Suma lor a constituit 290-415 mm (50-75% din norma anuală), ceea ce se semnalează în raioanele din nordul țării în medie o dată în 20-30 ani, iar în restul teritoriului în medie o dată în 5-10 ani. Pe 40% din teritoriul țării cantitatea precipitațiilor căzute a fost aproape de normă 430-545 mm (80-105% din norma anuală). Cantitatea medie de precipitații pe teritoriul republicii a constituit 400 mm, ceea ce plasează anul 2011 pe locul șase în şirul celor mai uscați ani din ultimii 60 ani (aa. 1951, 1953, 1986, 1990, 1994). Seceta din anul 2011 pe teritoriul Republicii Moldova s-a manifestat în a doua jumătate a perioadei calde. În perioada 1 august 8 octombrie 2011 pretutindeni s-a semnalat regim termic înalt (cu 2-2,5°C mai ridicată faţă de normă) şi cu deficit semnificativ de precipitaţii (10-50% din normă), ceea ce a condus la declanşarea secetei catastrofale care a afectat peste 80% din teritoriul ţării. Astfel de regim termic ridicat şi insuficienţă considerabilă de precipitaţii în perioada menționată din anul 2011 s-a semnalat a doua oară pentru toată perioada de observaţii meteorologice instrumentale. An analog este 1952. La situaţia din 28 august 2011 rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de 1 m pe terenurile cu culturi multianuale (55% din terenuri) au constituit în fond 10-55 mm (15-60% din normă), pe 45% din terenuri 65-105 mm (90-160% din normă). La situaţia din 28 septembrie 2011 rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului pe terenurile destinate pentru semănatul culturilor de toamnă ( pe 90% din teritoriu) au fost foarte scăzute şi au constituit 1-7 mm (5-25% din normă), izolat rezervele de umezeală productivă în sol au lipsit. În stratul de sol cu grosimea de 1 m pe 70% din teritoriu rezervele de umezeală productivă în sol au constituit 10-50 mm (15-45% din normă), în restul teritoriului (30%) 60-95 mm (65-75% din normă). Rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de 1 m pe terenurile cu culturi multianuale (80% din teritoriu) au constituit 15-45 mm (20-45% din normă), în restul teritoriului (20%) 60-90 mm (70-95% din normă). La situaţia din 8 octombrie, pe terenurile destinate pentru semănatul culturilor de toamnă, rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului pe 45% din teritoriu au fost foarte scăzute şi au constituit 1-10 mm (5-50% din normă), în restul teritoriului ele au lipsit. În perioada 1 august 8 octombrie 2011 coeficientul hidrotermic (CHT), ce caracterizează gradul de umiditate a teritoriului, a constituit pe teritoriul republicii în medie 0,1-0,4, ceea ce corespunde secetei puternice şi foarte puternnice. Din cauza deficitului mare de umiditate productivă în sol, s-au creat condiţii dificile pentru creşterea în greutate şi acumularea zahărului la sfecla de zahăr, ceea ce a influenţat negativ asupra cantităţii şi calităţii roadei. Rezervele foarte scăzute de umezeală productivă în sol, semnalate pe o mare parte a teritoriului ţării, au creat condiţii nefavorabile la efectuarea lucrărilor de pregătire a terenurilor pentru semănatul culturilor cerealiere de toamnă în termeni optimi. Menţinerea îndelungată a vremii foarte uscate şi deficitul foarte mare de umezeală productivă în sol au provocat condiţii critice pentru semănatul şi dezvoltarea culturilor de toamnă. Gospodăriile agricole au început semănatul culturilor ceareliere doar la începutul decadei a doua a lunii octombrie. Conform datelor Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în toamna anului curent au fost semănate 77% din terenurile planificate pentru culturile de toamnă (272 mii ha). Vremea foarte uscată a continuat şi pe parcursul lunii noiembrie. În această lună precipitațiile în fond au lipsit sau cantitatea lor izolat a constituit 1-3 mm, ceea ce pe 75% din teritoriul țării se semnalează pentru prima dată din toată perioada de observaţii instrumentale. Astfel, dezvoltarea culturilor de toamnă s-a desfăşurat slab şi neuniform, cu o întîrziere de 1,5 luni faţă de termenii obişnuiţi, fapt datorat condiţiilor agrometeorologice nefavorabile și semănatului în termeni tîrzii. Întreruperea vegetaţiei culturilor de toamnă, care se semnalează odată cu scăderea temperaturii medii zilnice a aerului pînă la +3°C şi mai jos, în anul 2011 a avut loc pe 10 noiembrie (cu 10-15 zile mai devreme faţă de termenii obişnuiţi), ceea ce se semnalează în medie o dată în 5-7 ani. La momentul întreruperii vegetaţiei (10 noiembrie) pe 60% din teritoriul republicii culturile de toamnă s-au aflat în fază de răsărire, pe 25% în fază de încolţire a boabelor şi doar pe unele terenuri (15% din teritoriu) în faza apariţiei frunzei a treia, rămînînd nedezvoltate şi slab înrădăcinate. Condiţiile agrometeorologice stabilite în lunile august-noiembrie 2011 au fost anomal nefavorabile pentru creşterea şi dezvoltarea culturilor de toamnă. Astfel de caz, cînd culturile de toamnă pe 1/4 din terenurile semănate au intrat în iarnă doar în faza de încolţire a boabelor, are loc în Republica Moldova pentru prima dată în ultimii 60 de ani. În anii cu condiții agrometeorologice parțial asemănătoare (1952-53, 1963-64) recolta culturilor de toamnă a constituit doar 9-14 (chintale/ha). Măsurile de atenuare şi combatere a secetelor. După cum se cunoaşte, pentru atenuarea riscurilor declanşate de fenomenele secetă în agricultură se folosesc mai multe metode: irigaţiile, cultivarea speciilor de plante rezistente la uscăciune și secetă, aplicarea unor sisteme agrotehnice avansate, utilizarea fertilizanţilor. Cele mai eficiente măsuri sînt irigaţiile. Acestea influenţează regimul hidrologic al solului şi al stratului de aer inferior avînd rol dublu: pe de o parte, asigură umezeala productivă necesară plantelor, iar pe de alta, reduc efectul termic şi diminuează procesele de evapotranspiraţie. În funcţie de nivelul tehnologic al societăţii respective se pot utiliza diferite tipuri de irigaţie: pe baza aspersoarelor, pe baza canalelor de irigaţii taluzate sau netaluzate, sau prin picurare care reduce pierderea de apă şi energia folosită pentru aducţiune. Irigaţiile trebuie să fie folosite, avînd la bază o supraveghere sinoptică corectă. În caz contrar aplicarea irigaţiilor nu numai că nu este rentabilă, dar pot declanşa alte riscuri şi agrava evoluţia peisajului agricol în sens nedorit. Pentru asigurarea eficienţei acestor lucrări care să asigure o evoluţie normală a peisajului agricol sînt necesare măsuri de monitoring. Pentru creşterea rezistenţei culturilor agricole la condiţiile de regim termic înalt şi deficit mare de umezeală productivă în sol, se efectuează lucrări de selecţie şi ameliorare a plantelor de cultură, care să ducă la obţinerea unor hibrizi cu sistem radicular mai profund, ce vor putea utiliza rezerva de apă din orizonturile adînci. Pentru diminuarea efectelor negative ale fenomenelor menţionate se mai folosesc aşa măsuri ca: amplasarea ecologică a culturilor agricole, sădirea fîşiilor de protecţie, utilizarea ogoarelor negre, reţinerea zăpezilor, termenii şi norma optimă de semănat, prelucrarea diferenţiată a solului.
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
