RISCUL ORAJELOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Aspecte generale. Fulgerele şi tunetele sunt cunoscute împreună sub denumirea de oraje şi reprezintă manifestări luminoase şi sonore ale unor descărcări electrice în atmosferă. Acestea sunt cele mai rapide hazarde naturale, impactul lor fiind imposibil de a fi prevenit. În atmosfera terestră se produc circa 20 de milioane de fulgere anual, adică 50.000 pe zi, cele mai numeroase fiind înregistrate în regiunile tropicale, indiferent de sezon. În zona temperată, fulgerele se produc frecvent vara, dar se pot înregistra în timpul primăverii, toamnei şi chiar iarna. Fulgerele se formează datorită diferenţelor de potenţial electric din atmosferă, în timpul furtunilor caracterizate printr-o turbulenţă accentuată a aerului. Norii cumulonimbus sunt cei mai favorabili pentru electrizarea accentuată a aerului, însoţită de descărcări electrice. Partea superioară a acestor nori, alcătuită din cristale de gheaţă, se încarcă pozitiv în timp ce în partea inferioară, unde predomină picături mici de apă, se formează o sarcină negativă la care se adaugă o porţiune de la baza norului, între norii alăturaţi sau între aceştia şi suprafaţa pămîntului se formează cîmpuri electrice intense care determină apariţia descărcărilor electrice cu o putere de milioane de waţi. Stadiul iniţial al unui fulger cuprinde o descărcare electrică cu energie negativă transportată dinspre nor spre pămînt. Descărcarea următoare, cu sarcini pozitive, se produce în cîteva fracţiuni de secundă şi este îndreptată dinspre pămînt spre nor. Descărcarea electrică dintre nor şi suprafaţa terestră, încărcată pozitiv, poartă numele de trăsnet şi reprezintă un fenomen extrem de periculos pentru om, producînd victime şi pagube materiale. Fenomenul electrometeorologic numit trăsnet, însoţeşte adesea orajele şi mai puţin frecvent tornadele. În acest din urmă caz, descărcările sunt mai zgomotoase şi mai puternice decît în orice alt tip de perturbaţie atmosferică. Cele mai afectate de trăsnete sunt culmile montane înalte. Observaţiile efectuate au condus la concluzia că trăsnetele pot interveni numai din norii a căror bază nu se află o înălţime mai mare de 1500 m deasupra suprafeţei terestre. Descărcarea are loc totdeauna în interiorul unor canale de aer ionizat cu diametre de cîţiva cm şi cu lungimi variabile (cîţiva km), după mecanismul descris în cazul fulgerelor. Drumul parcurs este aproape rectiliniu, dar formează uneori unghiuri mari cu verticala locului. Sensul cel mai frecvent al trăsnetului este descendent. Diferenţa de potenţial între nor şi sol a fost estimată de specialişti la mai multe sute de milioane de volţi, iar intensitatea curentului din lovitura principală a fost apreciată ca reprezentînd în medie 25 000 A, în cazul unor descărcări foarte puternice ea poate atinge 200 000 A. Fulgerele care se produc în atmosferă prezintă forme diferite, în funcţie de care sînt împărţite în trei categorii distincte. Fulgerul liniar se prezintă sub forma unor benzi strălucitoare de lumină alb - albăstruie, simple sau ramificate, care şerpuiesc între doi nori sau între un nor şi suprafaţa terestră. El este compus dintr-un cana de descărcare de 5 6 cm în diametru, din care pornesc ramurile secundare, în general mai subţiri. Lungimea lui variază între 2 şi 20 km. De regulă reprezintă o succesiune de descărcări electrice produse la intervale mici de cîteva milionimi de secundă. Fulgerul sferic sau globular are forma unor sfere sau globuri incandescente, de culoare galben-roşiatică, avînd diametre de la cîţiva centimetri pînă la cîteva zeci de centimetri. Viteza lui de coborîre către suprafaţa terestră este moderată sau mică, din care cauză poate fi observat pe un interval de timp mai lung. Uneori pătrunde în interiorul diferitelor edificii (prin crăpături, coşuri etc.) pe care le părăseşte fără zgomot. Cel mai adesea însă, el produce explozii puternice ca urmare a expansiunii bruşte a gazelor comprimate în globul de foc. Fulgerul globular apare foarte rar, mai ales în urma descărcărilor electrice de mare amploare. Fulgerul în formă de mărgele sau boabe reprezintă o formă de tranziţie între fulgerul liniar şi cel globular. Fulgerul plat sau difuz este o descărcare electrică în interiorul norului. De regulă, aceasta este orientată în sus, astfel că întreaga parte superioară a norului se iluminează difuz, fără a se putea distinge un canal bine exprimat. Tunetul este efectul sonor (bubuitul) al descărcărilor electrice din atmosferă. El se produce prin propagarea undelor sonore apărute în canalul de descărcare al fulgerului, ca urmare a creşterii bruşte înregistrate de presiune, sub influenţa creşterii temperaturii. Tunetul poate fi perceput ca un zgomot violent asurzitor, de scurtă durată, cînd descărcarea are loc aproape de observator, sau ca un huruit surd ori bubuit prelung cu creşteri şi slăbiri ale intensităţii, cînd descărcarea se produce departe de observator. În regiunile de cîmpie, durata lui depăşeşte rareori 30 40 de secunde, pe cînd la munte poate fi mai îndelungat. Diferenţa dintre viteza de propagare a luminii (300 000 km/s) şi cea a sunetului (340 m/s) face ca tunetul să se audă după ce a fost observat fulgerul. Durata intervalului dintre perceperea efectului luminos şi a celui sonor sporeşte pe măsura creşterii distanţei dintre locul descărcării electrice şi locul unde se află observatorul. Orajele de cele mai multe ori însoţesc furtunile cu averse de ploaie. Pe teritoriul Republicii Moldova numărul anual de zile cu oraje constituie în medie 30 36. În decursul anului orajele se înregistrează mai frecvent în perioada caldă a anului. Primăvara (aprilie mai) numărul de zile cu oraje treptat creşte şi în iunie atinge valorile maxime (8 10 zile). În septembrie numărul zilelor cu oraje scade pînă la 2 3. În perioada de iarnă (cu excepţia lunii ianuarie) orajele se pot întîlni din cînd în cînd pe tot teritoriul republicii însă atît în decembrie şi februarie, cît şi în noiembrie frecvenţa orajelor este mică (nu mai mult de una două ori în 10 ani). În unii ani numărul zilelor cu oraje poate varia esenţial de la valoarea medie multianuală şi constituie 15 60. Cel mai mare număr de zile cu oraje poate varia în limitele 45 60. Cea mai mare frecvenţă orajele o au deasupra podişurilor din raioanele centrale şi de sud est ale Moldovei (55 60). În raioanele din sudul republicii numărul de zile cu oraje în unii ani poate atinge 45 50. Aspecte de risc. Pe Pămînt se produc în fiecare moment aproape 2000 de oraje, dar numai cîteva dintre ele provoacă victime sau pagube. Acestea sunt orajele violente însoţite de vînturi cu viteze ce depăşesc 25 m/s, în rafale şi de grindină cu diametru de 20 mm sau mai mare. Orajele violente, care pot provoca numeroase pagube şi victime omeneşti sunt adesea legate de tornade. Cele mai afectate de trăsnete sînt formele ascuţite ale reliefului accidentat, formele convexe, arborii înalţi şi singuratici, datorită faptului că acestea accentuează diferenţele de potenţial electric. Intensitatea curentului din lovitura principală a trăsnetului este apreciată de la 25 000 pînă la 200 000 A. Trăsnetele pot produce şi produc victime omeneşti mai ales în regiunile montane, unde sunt mai frecvente şi surprind oamenii mai expuşi fenomenului, în lipsa unor posibilităţi de adăpostire rapidă. Absenţa sau deteriorarea paratrăsnetelor, care protejează construcţiile înalte favorizează incendierea şi producerea unor pagube importante în situaţiile cînd acestea sunt atinse de trăsnete. Măsuri de prevenire şi protecţie. Cele mai afectate de trăsnete sînt culmile montane înalte şi, de aceea, turiştii surprinşi de furtună este bine să coboare imediat de pe culme şi să se adăpostească. De asemenea, este important să fie îndepărtate obiectele metalice pe care le avem asupra noastră. Ca măsură de apărare contra trăsnetului, care produce incendii, moartea oamenilor cît şi a animalelor, se foloseşte pe larg paratrăsnetul. În timpul descărcărilor electrice se interzice adăpostirea sub arborii înalţi şi singuratici, mişcările rapide, scăldatul. Dacă vă aflaţi în casă, se interzice de a sta la fereastra deschisă; evitaţi contactul cu obiectele metalice; deconectaţi antena la televizor şi aparatul de radio.
Ilie BOIAN, dr., director, Serviciul Hidrometeorologic de Stat
|