|
INUNDAŢII 1.1. Generalităţi
Inundaţie fenomenul de acoperire cu apă a teritoriului aferent albiei râului, mai sus de cotele revărsării obişnuite a apei în albia majoră. Este cunoscut faptul, că starea şi dezvoltarea învelişului geografic (mai cu seamă a biosferei), precum şi a societăţii umane este strâns legată de starea resurselor acvatice. În ultimele decenii un număr tot mai mare de specialişti şi politicieni, din toate problemele care stau în faţa omenirii pe primul plan plasează problema apei. Problemele acvatice apar în patru cazuri: - când apa lipseşte sau se simte insuficienţa ei, - când calitatea apei nu corespunde cerinţelor sociale, ecologice şi comunale, - când regimul obiectelor acvatice nu corespunde funcţionării normale a ecosistemelor, iar regimul transportării ei spre consumător nu satisface cerinţelor sociale şi economice, - când din cauza surplusului de apă teritoriile populate suferă de inundaţii. În aspect global primele trei probleme au devenit acute în secolul trecut, iar a patra însoţeşte omenirea din timpurile străvechi. Cât n-ar fi de paradoxal, dar pe parcursul multor secole omenirea, depunând eforturi colosale în domeniul protecţiei contra inundaţiilor, aşa şi nu a atins rezultate apreciabile în aceste activităţi. Invers, din secol în secol daunele provocate de inundaţii continuă să crească. Deosebit de puternic, aproape de 10 ori, ele au crescut în a doua jumătate a secolului trecut. Suprafaţa terenurilor inundabile pe Glob constituie cca. 3 mil. km2, unde locuiesc peste 1 miliard de oameni. Pierderile anuale din cauza inundaţiilor în unii ani depăşesc 200 miliarde dolari, decedează zeci şi mii de oameni. În prezent istoricii, arheologii şi alţi specialişti au depus enorme eforturi în domeniul cercetării miturilor vechi despre marele potop în diferite ţări. Doar din enumerarea acestor mituri reiese, că marile inundaţii, ca şi în prezent, au avut loc practic în toate regiunile Globului. Este impresionantă chiar şi lista miturilor despre marele potop: Babilonean, Iudaic, a Greciei antice, a Indiei antice, la fel şi miturile din Asia de Est, insulele arhipelagului Malaiez, Australia, Noua Guinee, Polinezia şi Micronezia, America de Sud, America Centrală şi Mexic, America de Nord, Africa. Paralel cu creşterea numărului populaţiei pe Glob, defrişarea pădurilor şi intensificarea altor tipuri de activităţi umane, inundaţiile, inclusiv şi cele distrugătoare, au devenit tot mai frecvente şi de o intensitate tot mai mare. Cu mici excepţii orice suprafaţă de pe Glob poate fi supusă inundaţiilor (excepţie prezintă teritoriile dominate de gheţari, adică Antarctida, Groenlanda, precum şi regiunile aride de deşert, adică unele pustiuri Atacama, Namib, etc.). În cazul dat Republica Moldova nu este o excepţie. Despre urmările nefaste ale inundaţiilor ne vorbesc cifrele creşterii pierderilor provocate de inundaţii. Dacă la începutul sec. XX pierderile medii anuale condiţionate de inundaţii în SUA alcătuiau 100 mln. dolari, în a doua jumătate a secolului ele au depăşit 1 miliard dolari, iar în ultimii ani 10 miliarde. Tendinţa creşterii continue a pagubelor condiţionate de inundaţii este specifică practic fiecărui stat din lume. 1.2. Tipurile de inundaţii şi aprecierea lor În funcţie de cauzele formării inundaţiilor se disting şase tipuri principale de inundaţii. 1. Ape mari de primăvară creşteri lente de nivel al apei în râu, de lungă durată, care se repetă relativ periodic (în acelaşi anotimp), condiţionate de topirea zăpezilor din bazinele râurilor de câmpie primăvara, sau precipitaţii pluviale, la fel şi de topirea zăpezilor primăvara-vara în munţi; drept consecinţă a lor este inundare terenurilor joase, ca regulă albia majoră a râurilor. 2. Viituri creşteri intensive, relativ scurte în timp, de nivel al apei în râu, condiţionate de ploi abundente, averse torenţiale, uneori de topirea rapidă a zăpezii în timpul moinelor. 3. Obstrucţii de gheaţă acumulări de gheaţă afânată (zai şi năboi) în strangulările şi meandrele râului. Se formează ca regulă la începutul iernii, în faza de îngheţare a râului şi provoacă creşteri de nivel al apei în amonte. 4. Zăpoare aglomerarea sloiurilor de gheaţă în timpul descătuşării râului primăvara, la strangulările albiei, în meandre. Ele afectează scurgerea gheţii şi provoacă creşterea nivelului apei râului în amonte de baraj format de sloiuri. 5. Denivelări condiţionate de vânt se formează sub influenţa vânturilor puternice asupra oglinzii apei, sunt caracteristice deltelor râurilor mari şi malurilor lacurilor mari, opuse vântului. 6. Inundaţiile rezultate din spargerea barajelor şi digurilor de protecţie se caracterizează prin creşteri intensive şi rapide de nivel al apei în râu, provocate de spargerea barajelor, digurilor sau a unui obstacol natural din albia râului (în munţi baraje rezultate din alunecările de teren, prăbuşiri, mişcarea gheţarilor sau alte cazuri excepţionale). Din punct de vedere al frecvenţei, dimensiunilor şi daunelor totale provocate inundaţiile se împart în patru grupe mici, mari, excepţionale şi catastrofale. Clasificarea inundaţiilor (După Ministerul Situaţiilor Excepţionale RUSIA)
Inundaţiile ca proces şi rezultat se apreciază după mai multe criterii: - debitul de apă cantitatea de apă care trece prin secţiunea activă a cursului într-o secundă. Se măsoară în metri cubici (m3); - volumul inundaţiei se măsoară în metri cubici şi se determină prin înmulţirea sumei debitelor medii diurne în perioada inundaţiei la coeficientul 0,0864 (numărul milioanelor de secundă în 24 ore); - suprafaţa inundaţiei suprafaţa teritoriilor aferente râului acoperite cu apa revărsată; - durata inundaţiei intervalul de timp scurs din momentul revărsării apei din albie până la revenirea ei la loc; - viteza creşterii nivelului apei valoare, care caracterizează creşterea nivelului de apă într-un interval de timp în raport cu nivelul antecedent. Criteriul principal de apreciere a inundaţiei este nivelul maxim atins în perioada declanşării fenomenului. În cazul apelor mari de primăvară valoarea nivelului şi debitului maxim de apă depind de următorii factori: - rezervele de apă din cuvertura de zăpadă la începutul topirii; - cantitatea de precipitaţii atmosferice în perioada topirii zăpezii şi apelor mari; - umiditatea solului la începutul topirii zăpezii; - adâncimea de îngheţ a solului la începutul topirii zăpezii; - prezenţa şi grosimea crustei de gheaţă pe sol; - intensitatea topirii zăpezii; - combinarea apelor mari de primăvară pe principalii afluenţi; - gradul de înmlăştinire, împădurire şi de acoperire cu lacuri a bazinului râului. 1.3. Riscurile inundaţiilor Principalul factor distructiv al inundaţiilor îl prezintă torentul de apă, care se caracterizează prin nivel înalt, iar la spargerea barajelor şi în timpul viiturilor prin viteze mari a cursului de apă. Un factor distructiv suplimentar în timpul zăpoarelor îl prezintă aglomerările maselor mari de gheaţă şi presiunea lor asupra construcţiilor de pe maluri, la fel şi temperatura joasă a apei revărsate. În timpul declanşării fenomenului inundaţiei are loc creşterea rapidă a nivelului, inundarea sau subinundarea terenurilor aferente. Inundare este acoperirea teritoriului aferent cu un strat de apă, care se revarsă în ogrăzi, pe străzi, ridicându-se până la primele etaje a construcţiilor. În timpul inundaţiilor mor oameni, animale domestice şi sălbatice, se distrug şi avariază diverse construcţii, comunicaţii, se pierd diverse valori materiale şi culturale, se stopează activitatea economică, se pierd recoltele agricole, se spală sau acoperă cu apă soluri fertile, se schimbă peisajul. Subinundare pătrunderea apei în subsolul clădirilor prin reţeaua de canalizare (în cazul comunicării cu apa râului), prin canale şi tranşee, la fel şi prin remuul apelor freatice. Aceste sunt consecinţele directe a inundaţiilor. Consecinţele indirecte se manifestă prin slăbirea trăiniciei construcţiilor în rezultatul spălării şi surpării, transportul substanţelor toxice din depozitele distruse sau avariate şi poluarea suprafeţelor imense, agravarea situaţiei sanitaro-epidemiologice, colmatarea teritoriului, la fel şi numeroase alunecări de teren, prăbuşiri, avarii la obiectele industriale şi transport. Proporţiile consecinţelor inundaţiilor depind de durata păstrării nivelelor periculoase de apă, viteza torentului, suprafaţa inundată, sezonul, densitatea populaţiei şi intensitatea activităţii economice, prezenţa construcţiilor hidrotehnice de protecţie şi măsurile concrete de pregătire către inundaţie, nivelul de pregătire şi organizare a acţiunilor întreprinse în timpul inundaţiei, etc. La general consecinţele inundaţiilor se exprimă prin indicii pierderilor materiale şi financiare. Pierderile umane se apreciază prin numărul de victime, persoanelor care au suferit, persoanelor dispărute. Pierderile materiale se apreciază prin numărul de unităţi a obiectelor distruse, avariate, ieşite din uz, la fel şi în echivalent bănesc. La daunele directe se atribuie: - avarierea sau distrugerea edificiilor, căilor feroviare şi auto, liniilor de tensiune electrică şi de telefon, sistemelor meliorative; - pierirea animalelor şi a culturilor agricole; - distrugerea şi vătămarea materiei prime, combustibilului, produselor alimentare, îngrăşămintelor; - cheltuielile pentru evacuarea provizorie a populaţiei şi transportarea bunurilor materiale în spaţiile sigure, spălarea stratului fertil de sol şi colmatarea solului cu nisip, argilă, pietre ş.a. La daunele indirecte se atribuie: - încetinirea generală a dezvoltării economiei; - cheltuieli pentru procurarea şi transportul produselor alimentare, îmbrăcămintei, medicamentelor, materialelor de construcţie, tehnicii, furajului în zonele afectate de inundaţii; - micşorarea producţiei mărfurilor industriale şi produselor agricole, la fel şi - înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei băştinaşe; - imposibilitatea utilizării raţională a teritoriului supus inundaţiei; - creşterea cheltuielilor de amortizare pentru întreţinerea construcţiilor şi spaţiilor industriale; - uzura sporită a construcţiilor capitale şi edificiilor, care periodic nimeresc în zona de inundare. Ca regulă daunele directe şi indirecte se află în proporţii de 70 la 30%. Oraşul contemporan este mai sensibil la inundaţii decât o localitate veche cu clădiri din lemn. Aceasta se explică prin faptul, că datorită tasării neuniforme a solului, în timpul inundaţiilor au loc multe rupturi în sistemele de canalizare şi conductele de apă, magistralelor de gaze naturale, cablurilor electrice, telefonice, telegrafice, etc. La inundaţii relativ mici (odată în 5-10 ani) termenul următoarei reparaţii capitale a unei clădiri se apropie în mediu cu 15 ani, iar costul reparaţiei creşte de trei ori. După fiecare inundaţie esenţială, preţul de bilanţ a unei clădiri de lemn scade cu 5-10%. La inundaţiile urbane cu densitatea înaltă a edificiilor, pagubele materiale sunt mai mari comparativ cu oraşele în care clădirile sunt amplasate mai rar. Orice inundaţie a terenurilor agricole provoacă expulzarea aerului din sol. Se încalcă schimbul normal al regimului de gaze, în rezultat are loc otrăvirea plantelor. Aceasta este una din principalele cauze scădere a recoltei sau pierire a culturilor agricole în rezultatul inundaţiei. Toate culturile agricole, cu excepţia orezului, sunt mai sensibile la inundaţiile de vară decât la cele de primăvară. De exemplu în cazul inundaţiei cu apă caldă lucerna piere peste 2-3 zile, iar la inundarea cu apă rece ea rezistă 10-15 zile. Pentru moartea plantelor o mare importanţă o are înălţimea stratului de apă, turbiditatea ei, temperatura şi viteza torentului de apă. Pierderile cresc brusc la adâncimea inundării mai mare de 0,4-0,5 m. În timpul înfloririi culturilor agricole pierderile sunt mai mari, decât în timpul coacerii lor. Consecinţe serioase a inundaţiilor de frecvenţă rară sunt puternicele deformaţii a albiilor râurilor, când stratul fertil de sol este spălat complet sau invers este acoperit cu un strat gros de nămol, fapt ce conduce la scăderea recoltelor. Sursele mass-media aproape în fiecare săptămână comunică despre inundaţii care au loc într-un loc sau altul pe Globul Pământesc. În anii deosebit de roditori inundaţiile catastrofale au loc în intervale de 2-3 zile. În aprilie, mai, iunie 1998 inundaţiile catastrofale pe Glob au fost menţionate practic în fiecare zi. Spre regret, sursele mass-media, care făcându-ne între-un fel participanţi la aceste evenimente, nu comunică practic nimic despre cauzele inundaţiilor. Ele însă sunt foarte variate. Vom cerceta principalele cauze naturale. În majoritatea regiunilor Globului inundaţiile sunt generate de ploile abundente şi intensive, ca o cauză a activităţii cicloanelor. Râurile regiunilor temperate suferă de inundaţii în rezultatul topirii intensive a zăpezilor, formarea zăpoarelor şi obstrucţiilor de gheaţă. Văile montane şi premontane sunt afectate de inundaţiile dependente de spargerea lacurilor glaciale şi de prăbuşire. În regiunile de litoral sunt frecvente inundaţiile provocate de denivelările de vânt şi tsunami generate de cutremurele de pământ şi erupţiile vulcanice submarine. În anul 1966, în rezultatul ploilor de lungă durată râurile Po şi Arno şi-au părăsit albia. Nivelul apei în r. Arno s-a ridicat cu 11 m, ceea ce-i cu 6 m mai sus de digurile de protecţie. Apele râului au inundat oraşele Florenţa şi Pisa, iar râul Po Câmpia Padului. Acelaşi ciclon puternic a adus mari mase de apă din largul mării, cauzând o denivelare a mării, inundând oraşul Veneţia. Dar cel mai mult a suferit Florenţa. După retragerea apei, oraşul semăna cu o mlaştină murdară. Pierderile materiale au fost colosale. Au fost distruse 300 mii ha de terenuri agricole, au pierit 50 mii vii cornute mari. În total s-au estimat pagube de cca. 600 mln. dolari. A suferit cultura mondială au fost distruse 400 manuscripte vechi, 2 mii de cărţi rare, au suferit galeriile de artă plastică, frescele de perete şi alte obiecte de artă şi istorice. Anual de-asupra oceanului se formează 80-100 cicloane tropicale. Anual, din cauza uraganelor şi inundaţiilor provocate de ele pier cca. 250 mii oameni, iar pagubele economice se estimează la 7 mlrd. dolari. Este stabilit faptul, că din cauza consecinţelor catastrofale a cicloanelor tropicale suferă anual populaţia a 50 state din lume. Alt exemplu, în 1979 în India s-a declanşat o inundaţie catastrofală în pustiul Tar (nord-vestul ţării). După ploi lungi şi abundente aduse de musonul sud-vestic, r. Luni, care iarna de obicei seacă, şi-a părăsit albia. În statul Rājasthān au decedat câteva sute de oameni, au fost distruse peste o mie de sate, au pierit 107 mii vite cornute mari. În timpul viiturii din r. Yangtze din China în 1931 au fost inundate peste 300 mii km2, ce depăşeşte de două ori suprafaţa Marii Britanii. În timpul stihiei au pierit peste 140 mii locuitori, au fost distruse 4 mil. case. În unele oraşe stratul de apă s-a păstrat în decurs de 4 luni, iar adâncimea revărsării pe alocuri atingea 6 m. August 2005. Uraganul Catrina s-a năpustit peste oraşul New Orleans din SUA. Au decedat 1836 persoane, iar pagubele materiale se estimează la 81,2 miliarde de dolari. Dacă până la uragan în oraş locuiau 445 mii persoane, acum populaţia lui constituie 189 mii locuitori. 26 septembrie 1962. Inundaţia generată de cantitatea catastrofală de precipitaţii, căzută în Spania, a fost cauza decedării a 445 de persoane, peste 10 000 locuitori au rămas fără acoperiş. Renumiţii pictori Salvador Dali şi Pablo Picasso şi-au pus operele la licitaţie, pentru a ajuta nefericiţii rămaşi fără locuinţe în Barcelona. Una din cele mai catastrofale inundaţii contemporane a afectat iniţial oraşul Costa Brava, apoi oraşele vecine Sabadell şi Terrassa. Daunele provocate Barcelonei s-au reflectat chiar şi în economia ţării. Septembrie decembrie 1983. Ploile musonului, irigând Thailanda timp de 3 luni, au adus pagube materiale peste 400 miliarde dolari. Au murit peste 10 000 oameni din cauza inundaţiilor, 15 000 locuitori au fost evacuaţi şi 100 000 s-au îmbolnăvit de boli infecţioase. Ploile au condiţionat cea mai straşnică inundaţie în ultimii 40 ani în capitala ţării Bangkok. Aceste viituri au accentuat atenţia proiectatorilor la faptul că Bangkok, ca şi Veneţia, lent se lasă în jos. Oraşul este construit în depresiune, şi timp de două secole desecarea se efectua printr-o reţea de canale hlonguri. Oraşul se lărgea şi aceste canale se acopereau sau rămâneau sub parapet. Dereglarea sistemei de drenaj a favorizat inundaţia în timpul musonului, unele străzi a oraşului semănau cu albiile râului umplute cu bolovani şi prundiş.
Ciclonul grandios Sidr s-a năpustit asupra statului mic Bangladesh şi a dus cu sine viaţa a 3500 persoane. Peste 20 mln. locuitori au rămas fără acoperiş de-asupra capului. Fără lumină electrică a rămas tot sudul ţării. Viteza vântului atingea 200 km/oră. Apele mari de primăvară, în brâul temperat, se formează în rezultatul topirii zăpezii din bazinele râului, la fel şi în râurile cu alimentare glaciară. Caracterul mersului fenomenului este dependent de creşterea rapidă şi stabilă a temperaturii primăvara, la fel şi de rezervele de apă din zăpadă. Apele mari de primăvară pot avea un caracter catastrofal în cazul, când capacităţile de infiltrare a solului au scăzut cu mult, din cauza saturării cu umezeală condiţionată de ploile abundente de toamnă şi îngheţului adânc în iernile aspre. Declanşarea mai dură a fenomenului poate fi favorizată şi de ploile de primăvară suprapuse pe procesul topirii zăpezii. Anume aşa s-a declanşat inundaţia catastrofală în partea superioară a bazinului râului Volga în anul 1908. Din cauza primăverii timpurii şi rapide, zăpada, rezervele căreia au depăşit norma cu 170-200%, s-a topit într-un interval foarte scurt de timp. Solul a îngheţat bine în iarna aspră. Situaţia s-a agravat de faptul, că la sfârşitul lunii aprilie, timp de câteva săptămâni au căzut ploi abundente. În rezultat sub apă au nimerit zeci de mii ha de terenuri însămânţate, fără acoperiş au rămas peste 50 mii locuitori. Alt exemplu din trecutul apropiat. La sfârşitul lunii mai anul 1983 în SUA peste Munţii Stâncoşi s-a abătut un puternic ciclon însoţit de ninsori abundente. În continuare a urmat o încălzire rapidă şi în perioada 6-28 iunie scurgerea maximă a constituit 210% din normă. Pentru prima dată din istoria existenţei sale s-a umplut marele lac de acumulare situat pe r. Colorado-Mid şi Pauell, la fel şi alte 12 acumulări situate în cascadă. Sistemul a intrat în pericol şi nu era în stare să potolească stihia. Pe parcursul apelor mari au fost otrăvite fântânile, avariate sute de case, apa revărsată a devenit cauza zborului miriadelor de ţânţari. Preşedintele SUA Ronald Reagan a anunţat un şir de raioane drept zone de pericol. Numai pagubele directe au constituit 80 mil. dolari. În munţi, în perioada topirii zăpezilor este deosebit de important rolul ploilor. Aici se suprapun şi surplusul de căldură, şi activitatea distructivă a picăturilor de ploaie, şi energia numeroaselor pâraie mici. Anume în aşa situaţii se formează viiturile excepţionale din Alpi, Carpaţi, Crimeea, Caucaz, etc. Râurile care-şi iau obârşia din munţi, continuându-şi cursul prin deşerte se saturează intensiv cu aluviuni. La debite de apă mari râurile în multe locuri sparg grindurile de pe îndreptându-se spre depresiuni. În acest aspect este interesantă istoria or. Turtkul. În 1932 albia migratoare a r. Amudaria s-a apropiat nemijlocit de oraş, însă malul a fost întărit cu succes. Au trecut zece ani şi într-o noapte de iarnă a anului 1942 râul şi-a continuat ofensiva asupra oraşului. Malul se distrugea văzând cu ochii. Fragmente enorme de mal se prăbuşeau unul după altul şi grohot cădeau în apa înfuriată, pierzându-se în vârtejuri. Populaţia arunca în râu saci cu nisip, pietre, bârne de lemn etc. Însă nimic nu a ajutat. Oraşul a fost distrus. Centrul regiunii a fost transferat în or. Nukus. Spre deosebire de apele mari de primăvară viiturile pot să se repete de câteva ori pe an. Un pericol deosebit prezintă viiturile rapide (flash flood) condiţionate de aversele foarte intensive. Viiturile pot decurge şi iarna, în timpul moinelor asociate cu activitatea cicloanelor. Emisfera de Nord suferă de inundaţiile pe râuri în timpul de iarnă condiţionate de zăpoare şi obstrucţii de gheaţă. Obstrucţia de gheaţă pe râu fază a procesului de îngheţare a râului. La început pe oglinda apei râului se scurg boţuri de zai şi inei, uneori mici sloiuri de gheaţă. Apoi scurgerea sloiurilor se înteţeşte, începe să crească nivelul apei. În continuare toată suprafaţa râului se acoperă cu gheaţă plutitoare. Unele sloiuri alunecă pe gheaţa lipită de mal, altele se răstoarnă, se frâng şi torentul le atrage spre fund, altele se opresc la mal, lipindu-se de el, astfel podul de gheaţă înaintează în amonte. Nivelul apei permanent creşte, ea se revarsă pe terenurile aferente. La momentul formării podului stabil de gheaţă, în punctul dat, nivelul apei atinge cote maxime. Fenomenul este răspândit pentru râurile mari şi medii cu curs rapid, precum ar fi Amudaria, Sîrdaria, Neva, Angara, Mackenzie, Yukon ş.a. Deoarece inundaţiile condiţionate de obstrucţiile de gheaţă se formează la începutul iernii, sau la mijlocul ei, durata lor este de 1,0-1,5 luni. Apa revărsată îngheaţă ulterior este necesar de a o sfărâma şi transporta din localităţi, unde uneori se acumulează în procesul revărsării. Zăporul fenomen asemănător cu obstrucţiile de gheaţă, se manifestă primăvara. P râurile ce îngheaţă iarna (din Emisfera de Nord) depinde, în primul rând, de descătuşarea neuniformă a râului de gheaţă la sfârşitul iernii. Este specific râurilor cu o lungime mare şi care curg de la sud spre nord. Scurgerea sloiurilor pe sectoarele deschise de râu formează baraje de gheaţă în aval ciocnindu-se cu podul de gheaţă încă tare. Sloiurile pot forma baraje şi la cotituri bruşte a albiei. Ca rezultat al fenomenului creşte cu mult nivelul apei în râu pe fondul încetinirii cursului.. În 1955 nivelul apei r. Lena la 40 km aval de or. Iakutsk s-a ridicat, în rezultatul zăporului peste 10 m. Aceste inundaţii mai depind şi de specificul condiţiilor geomorfologice şi hidrodinamice. Zăpoarele, îngheţând, pot forma baraje compacte de gheaţă, cu mari aglomerări de sloiuri pe maluri, care la fel provoacă mari daune gospodăriilor. În SUA aceste inundaţii provoacă pagube, care se estimează la 25% din toate pagubele provocate de inundaţii. În anul 1943 în r. Enisei, la 60 km amonte de or. Turuhansk s-a format un zăpor colosal de gheaţă. Apa înaltă a pătruns în gura r. Suhaia Tunguska, unde ierna flota fluvială. Timp de 20-30 minute a fost distrusă 1/3 din flota râului. În luna mai 2001 în r. Lena, în aval de or. Lensk s-a format un zăpor puternic de gheaţă datorită condiţiilor nefavorabile de iarnă. Ultima a fost foarte aspră, gheaţa pe râu a atins grosimi de 1,5-2,0 ori mai mult decât media multianuală. Primăvara, în cursul superior al râului temperatura aerului a crescut brusc şi s-a început scurgerea sloiurilor de gheaţă, iar în cursul mediu descătuşarea a început în termenii normali. Nivelul apei a crescut brusc, atingând valoarea maximă de 2012 cm (nivelul critic - 1380). Oraşul Lensk a fost inundat la 90%. Au fost distruse 3231 case cu un etaj şi 100 cu două etaje. Au suferit cca. 30,8 mii persoane, au decedat 9. Practic toate comunicaţiile au fost distruse. La poalele munţilor şi în văile montane sunt frecvente inundaţiile provocate de spargerea lacurilor glaciare şi de barare. Ultimele se formează la bararea albiilor de către limbile gheţarilor pulsatorii, rocile surpate în rezultatul prăbuşirilor şi alunecărilor de teren, la fel şi cauzate de torentele de noroi. Aşa inundaţii au un caracter episodic, dar după forţa sa distrugătoare ele deseori depăşesc alte tipuri de viituri, deoarece volumul de apă acumulat în amonte de barajul de prăbuşire poate atinge câţiva km3, iar timpul de propagare a undei de viitură după spargerea barajului se estimează în minute. În Alpi spargerea lacurilor de barare şi inundaţiile ulterioare în ultimii 30 ani se observă în fiecare 2-3 ani. În Himalaia în ultimii 200 ani au fost înregistrate 35 viituri catastrofale, care au fost provocate de spargerea lacurilor de barare. Aşa, de exemplu în 1935, în partea superioară a r. Shyok, afluent al r. Indus, limba unui gheţar a format în râu un baraj cu o lăţime de 2,5 km. În amonte s-a acumulat 1,35 km3 de apă. La spargerea barajului debitul maxim a constituit 22 625 m3/s. Omul istoriceşte şi-a stabilit locuinţa lângă ape. Statistica ne confirmă acest lucru. Din 187 de capitale a lumii aproximativ jumătate se află în deltele râurilor. Şaptesprezece din douăzeci şi trei oraşe multimilionare cu populaţie peste 5 mil. locuitori la fel sunt localizate în deltele râurilor. Un pericol pentru oraşele de litoral, care stau în drumul cicloanelor, prezintă denivelările apei provocate de vânturi. În centrul ciclonului se formează un val lung. La apropiere de litoral, în zona de şelf, nivelul apei creşte brusc. Creşterea ei este accentuată la strangulările din golfuri şi estuare. Un pericol deosebit aceste denivelări prezintă pentru zonele cu maluri domole (de exemplu Sankt-Petersburg), sau unde o bună parte din teritoriu se află sub nivelul mării (Olanda, cca. 25% din suprafaţa ţării). Inundaţiile de aşa gen sunt provocate de furtuni de mare, ploi abundente şi vânt puternic. Deosebit de drastice ele sunt în cazul coinciderii cu fluxurile mării. În sec. XX cea mai impresionantă inundaţie condiţionată de denivelare s-a înregistrat în 1953 în Olanda. Digurile de protecţie au fost sparte în numeroase locuri pe litoral şi apele marine au pătruns adânc în continent la sute de km. În gurile de vărsare a râurilor Rin, Meuse, Shelda nivelul apei a crescut cu 3-4 m. În total au fost inundate cca. 8% din suprafaţa ţării, au decedat 2 mii persoane. În 1970 pe teritoriul Bangladeshului şi Indiei, în delta r. Gange o inundaţie catastrofală de denivelare a inundat peste 20 mii km2. Viteza vântului atingea 200 km/oră, înălţimea denivelării a fost peste 10 m. Au suferit peste 1,5 mil. locuitori. Pagubele materiale directe din cauza celei mai puternice inundaţii din Marea Britanie timp de 60 ani, care s-a declanşat în iulie 2007 se estimează la cca 5 mlrd. dolari. Au suferit peste 50 mii locuitori. Altă varietate de inundaţii marine sunt valurile tsunami, care se formează în cazul cutremurelor sau erupţiilor vulcanice submarine. Lungimea valului variază de la 5 până la 1500 km. Ca regulă tsunami prezintă câteva valuri, care merg unul după altul. În largul oceanului ele practic sunt invizibile, deoarece înălţimea lor nu depăşeşte 2 m. La maluri, însă, ele se transformă în valuri gigantice cu înălţimi de 10-50 m, prezentând un front în mişcare, înspumat şi aproape vertical. Inundaţiile în ţara noastră după origine sunt de două categorii: naturale şi antropice. Inundaţiile naturale Republica Moldova se află într-o regiune fizico-geografică frecvent supusă inundaţiilor. Inundaţiile de origine naturală sunt de două categorii: condiţionate de apele mari de primăvară şi de viiturile pluviale. Din start ambele categorii de viituri trebuie de separat în două tipuri care se declanşează în râurile mari, şi respectiv, sunt specifice pentru râurile Nistru şi Prut, şi cele care se manifestă în bazinele râurilor mici care sunt specifice pentru tot interfluviul Nistru-Prut. Apele mari de primăvară declanşarea fenomenului este condiţionată de topirea zăpezilor din Carpaţi, podişul Volîno-Podolian şi nemijlocit de pe teritoriul Moldovei (pot decurge chiar şi iarna în perioada moinelor). Scurgerea nivală provoacă ridicarea nivelului de apă din râu mai ales dacă în această perioadă cad precipitaţii lichide. Pentru râurile mari (Nistru şi Prut) fenomenul poate dura până în luna iunie, pentru râurile interne în mediu până în martie începutul lunii aprilie. Debitele maxime instantanee ale apelor mari de primăvară pe toată perioada de observaţii la SHS
Viiturile pluviale sunt condiţionate de precipitaţiile abundente în perioada caldă a anului. Cu toate că volumul scurgerii este relativ mic, dar datorită concentrării rapide a sale pot provoca pagube mari. Debitele maxime a viiturilor pluviale pe toată perioada de observaţii la SHS
Practic fiecare viitură sau ape mari de primăvară provoacă inundaţi pe teritoriul ţării. În continuare se prezintă unele caracterizări laconice a inundaţiilor din ultimii ani care au avut loc pe teritoriul ţării. Anul 1991 În rezultatul inundaţiilor pluviale din bazinele râurilor mici provocate de precipitaţiile abundente de vară au decedat 21 persoane, 50 au fost internate în spitale, au suferit cca. 8 mii de case din care 516 au fost distruse complet, 1100 obiecte industriale. Au fost inundate peste 400 ha terenuri agricole. Inundaţia a distrus 413 km de drumuri auto şi 18 km de comunicaţii feroviare, cca. 300 poduri şi punţi, 63 obiecte de asigurare cu energie electrică, 67 km de linii de tensiune înaltă, 140 km de comunicaţii electrice. Pagubele materiale au depăşit 705 mln. ruble (în preţul anului 1991). A avut de suferit în special r-l Şoldăneşti. Anul 1994 În perioada 23-28 august pe teritoriul central al ţării, în rezultatul ploilor abundente au căzut peste 200 mm precipitaţii, care în principiu depăşesc norma lunară de peste 3-5 ori. Aceste precipitaţii au condiţionat umplerea cu apă a lacurilor din cascadă pe r. Călmăţui. Multe lacuri erau în stare avariată sau în genere nu aveau deversori de apă. Drept rezultat ruperea primului lac a dus la o avalanşă de apă în aval, formându-se un torent furtunos. Fenomenul nu a fost singular, dar s-a declanşat în 16 raioane. În rezultatul tragediei au decedat 29 persoane, a dispărut fără urmă o persoană, au suferit 3137 case din care 802 au fost distruse iar în stare de avariere au rămas 1909. Au fost distruse 343 km de drumuri auto (asfaltate) şi 2 km de comunicaţii feroviare. Au fost avariate 114 poduri mici. Căile de comunicare electrice au fost avariate pe o lungime de 567 km, iar de tensiune înaltă 353 km. Din terenurile agricole au fost inundate 40 mii ha, au pierit 130 vite cornute mari, peste 1 mie ovine şi porcine, peste 20 mii de păsări. Pierderile materiale au constituit (pentru tot anul 1994) cca. 1 mlrd. 600 mln. lei (Conform datelor Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale). Anul 1998 Inundaţiile de primăvară a anului respectiv se vor caracteriza pe diferite raioane ale ţării. În Raionul Nisporeni la 24-25 mai în urma ridicării nivelului apei în râul Prut cu 3 m în satele Grozeşti, Bărboieni, Zberoaia şi Bălăureşti au fost inundate 60 ha semănături şi 155 ha păşune. În satul Bărboieni au fost parţial inundate 2 case de locuit. Paguba materială a constituit circa 339 mii lei. În Raionul Ungheni la 25-28 mai în urma viiturii în râul Prut cu 3 m în oraşul Ungheni, satele Măcăreşti, Zagarancea, Costuleni, Valea Mare şi Petreşti au fost inundate 76 ha semănături şi 300 ha păşune. Paguba materială a constituit circa 106 mii lei. La 24-25 iunie în urma viiturii în râul Nistru şi ieşirea apei în luncă a fost parţial inundată zona de odihnă din Vadul lui Vodă. Parţial au fost inundate 11 baze de odihnă. În raionul Criuleni la 25 iunie în urma ridicării nivelului apei în râul Nistru cu 6 m şi ieşirea în luncă în oraşul Criuleni, satele Ohrincea, Răculeşti şi Bălăbăneşti au fost inundate 6 ha grădini particulare şi 182 ha păşune. În raionul Anenii Noi la 25 iunie în urma ridicării nivelului apei în râul Nistru cu 2 m şi ieşirea în luncă în satele Teliţa, Calfa Nouă şi Şerpeni au fost inundate 33 ha semănături, 7 ha grădini particulare şi 243 ha păşune. Paguba materială a constituit circa 121,6 mii lei. În raionul Soroca la 25 iunie în urma ridicării nivelului apei în râul Nistru cu 5 m şi ieşirea în luncă în satul Holoşniţa au fost inundate 10 ha sfeclă de zahăr. Paguba materială a constituit circa 39 mii lei. În raionul Ştefan Vodă la 25 iunie în urma ridicării nivelului apei în râul Nistru şi ieşirea în luncă în satul Cioburciu au fost parţial inundate 4 case de locuit şi inundate 40 ha păşune. Anul 1999 În anul 1999 inundaţiile de primăvară au provocat daune în multe raioane, de exemplu În raionul Călăraşi la 24-25 februarie s-a ridicat nivelul apelor în râurile mici Cula cu 0,9 m, Bâc cu 0,6 m şi Ichel cu 0,7 m. Ca urmare apa a ieşit în luncă şi au fost afectate 300 ha semănături în satele Hogineşti, Meleşeni, Ţibirica, Vălcineţ, Peticeni, Novaci, Onişcani, Hârbovăţ, Răciula şi Bravicea. Paguba materială a constituit circa 767 mii lei. În raionul Edineţ la 10 martie în satul Feteşti, din cauza ploii îndelungate, s-a rupt digul iazului şi ca urmare au fost parţial inundate 7 case de locuit şi 4 ha grădini particulare. Anul 2005 În anul 2005 în raionul Cantemir la 13 iunie, în urma ploilor precedente, s-a ridicat nivelul apei în canalele de irigare şi evacuare a apelor cu 0,5 m şi ca urmare în satul Goteşti au fost inundate 240 ha semănături, inclusiv: - porumb 120 ha; - floarea soarelui 90 ha; - lucernă 30 ha. Paguba materială a constituit circa 623,6 mii lei. La 18-19 august Mun. Chişinău în urma ploii torenţiale însoţită de vînt puternic au fost deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie electrică 9 localităţi. Oraşul Chişinău Au fost inundate: - case de locuit 58, dintre care 9 case s-au distrus, 42 case se află în stare avariată şi 4 case au fost deteriorate; - magazine 1; - licee 1; - subsoluri 50; - fântâni 80; - Piaţa centrală, Piaţa de lângă gara feroviară; - cartierul de pa str. Tăbăcăria Veche şi Holtei; - pasajul subteran de pe str. Ismail. Cei mai nefavorabilă situaţie s-a creat pe străzile Hipodromului, Calea Orheiului, Bulbocica, Cucorilor, Iazului, Pietrăriei. Din casele distruse şi avariate au fost evacuate 70 persoane la liceele Cuza Vodă şi Lomonosov oraşul Cricova Au fost deteriorate: - case de locuit 2; - şcoli 1; - drumuri auto 2,3 km. Au fost inundate 12 case de locuit. oraşul Grătieşti A fost distrusă conducta de gaz. Au fost deteriorate: - poduri 5; - podeţe 4; - piloni a reţelelor electrice 12; - reţele de apă potabilă 1,4 km; - reţele termice 0,25 km. Au fost înnămolite 80 fântâni. Au fost afectate 40% din terenuri agricole. satul Tohatin Au fost inundate şi spălate drumurile din străzile A. Mateevici, I. Creangă, Pădurilor, Florilor, M. Sadoveanu, Budeşti, Şcolilor, Valea Tohatinului. satul Cheltuitori Strada centrală asfaltată a fost deteriorată în proporţie de 50%, iar străzile în variantă albă au fost deteriorate în proporţii de 70%. satul Cruzeşti Au fost deteriorate 5 km drumuri auto şi o casă de locuit. satul Coloniţa A fost inundată şcoala de cultură generală. satul Budeşti A fost deteriorat acoperişul unei case de locuit de pe care au fost distruse 86 foi de ardezie. Paguba materială a constituit circa 1 mln 290 mii lei.
1.4. Atenuarea şi reducerea riscului inundaţiilor Analiza inundaţiilor din secolul trecut indică, că pe tot Globul se observă o tendinţă de creştere a daunelor provocate de inundaţii, una din principală cauză a cărora este utilizarea iraţională a văilor râurilor şi sporirea activităţii economice pe teritoriile riscante. Încălzirea pronosticată a climei şi creşterea inevitabilă a valorificării văilor râurilor va duce la creşterea frecvenţei şi sporirea puterii distructive a inundaţiilor. De aceea o sarcină primordială este elaborarea măsurilor reale de prevenire a inundaţiilor şi de protecţie contra lor, deoarece aceasta va micşora de 50-70 ori cheltuielile pentru lichidarea consecinţelor daunelor provocate.
Numărul inundaţiilor pe Terra în anii 1997-1999 şi repartiţia lor în cadrul anului
Repartiţia inundaţiilor pe Terra în anii 1997-1999 conform duratei lor în zile
Principalele măsuri de atenuare şi reducere a riscului inundaţiilor sunt următoarele: 1. La valorificarea teritoriilor cu risc de inundaţie trebuie realizate detaliate cercetări economice şi ecologice. Sarcina lor este determinarea modalităţilor de obţinere a efectului economic maxim posibil din valorificarea acestor teritorii şi, de rând cu aceasta, reducerea la minimum a posibilelor daune provocate de inundaţii. 2. La elaborarea măsurilor de atenuare a viiturilor în văile râurilor trebuie de cercetat tot bazinul de recepţie, nu doar sectoare aparte, deoarece măsurile de atenuare a inundaţiilor, care nu ţin cont de situaţia originii în ansamblu a viiturii din valea râului, nu pot da un efect economic aşteptat, dar, invers, pot înrăutăţi situaţia în ansamblu şi provoca daune mai mari la inundare. 3. Este necesar de combinat raţional metodele inginereşti cu cele neinginereşti. La ultimele se atribuie reducerea sau interzicerea activităţilor gospodăreşti care pot intensifica inundaţiile (defrişarea pădurilor de ex.), la fel şi promovarea măsurilor îndreptate spre crearea condiţiilor de minimalizare a scurgerii. În afară de aceasta, pe teritoriile cu risc de inundaţii trebuie efectuate doar aşa activităţi gospodăreşti, care în cazul inundării vor suferi pierderi minimale. 4. Construcţiile inginereşti de protecţie contra inundaţiilor a terenurilor agricole şi obiectelor economice trebuie să fie sigure, iar realizarea lor trebuie să afecteze cât mai puţin mediul înconjurător. 5. Trebuie de efectuat o raionare clară şi cartarea albiilor majore, cu trasarea hotarelor inundaţiilor de diferită asigurare. Ţinând cont de tipurile de activitate economică pe teritoriile respective se recomandă de evidenţiat zonele cu asigurarea de 20% a inundaţiei (pentru terenurile agricole), 5% asigurare (pentru construcţiile din spaţiul rural), 1% asigurare pentru ariile urbane şi 0,3% pentru căile feroviare. Desigur că în diferite zone naturale şi raioane ecologice numărul zonelor şi principiul evidenţierii lor pot varia. 6. În ţară trebuie să existe un sistem bine dezvoltat de prognostic a inundaţiilor şi de avertizare a populaţiei despre timpul inundaţiei, despre cotele maxime posibile a nivelului apei şi despre durata ei. Pronosticul viiturilor şi apelor mari de primăvară trebuie realizat în baza unui serviciu de observări bine dezvoltat, bine dotat cu echipament contemporan de observări asupra situaţiei hidrometeorologice. 7. O atenţie deosebită trebuie de acordat informării preventive a populaţiei despre posibilitatea inundaţiilor, explicarea eventualelor consecinţe şi măsuri, care trebuie de realizat în cazul inundării construcţiilor şi edificiilor. În acest scop trebuie pe larg de folosit televiziunea, radioul şi alte surse de informare. În regiunile cu risc de inundare trebuie desfăşurată o campanie de propagandă a cunoştinţelor despre inundaţii. Toate structurile de stat, precum şi fiecare locuitor trebuie să înţeleagă clar ce anume trebuie de făcut până, în perioada şi după inundaţie. 8. Managementul utilizării teritoriului supus riscurilor inundaţiilor trebuie să fie o prerogativă a administrării publice locale. Statul poate doar să stimuleze activitatea lor prin aprobarea legilor despre utilizarea terenurilor. 9. În sistemul măsurilor de protecţie contra inundaţiilor trebuie antrenate atât organele de stat şi obşteşti, cât şi persoane particulare. Activitatea cu succes a acestui sistem trebuie coordonată şi dirijată de organele centrale la nivel de stat. 10. Unul din cele mai bune instrumente de regularizare a folosirii terenurilor în zonele de risc poate fi un program flexibil de asigurare contra inundaţiilor, care ar combina atât asigurarea obligatoare, cât şi cea benevolă. Principiul de bază al acestui program ar fi următorul: în cazul utilizării raţionale, din punct de vedere a riscului inundaţiilor, a terenurilor, persoana asigurată va primi o compensare mai impunătoare, decât în cazul ignorării recomandaţiilor şi normelor respective. 11. Complexul de măsuri în regiunile de risc contra inundaţiilor, care includ prognoza, planificarea şi realizarea activităţilor trebuie să deruleze înainte de declanşarea inundaţiei, în perioada ei şi după sfârşitul stihiei. Practic toate punctele nominalizate au fost stipulate în cadrul Programului de Yokohama privind Reducerea Dezastrelor (UNISDR). Este indiscutabil faptul că realizarea fiecărui punct din cele descrise va avea rezultate apreciabile, dar efectul maxim poate fi atins numai realizarea complexă a tuturor punctelor. Generalizând cele expuse putem deduce: - inundaţiile însoţesc civilizaţia din străvechile vremuri şi până în prezent; - în pofida diferitelor condiţii inundaţiile au loc în bazinele tuturor râurilor Globului, precum şi pe vaste sectoare de litoral oceanic(denivelările apei, tsunami); - în perioada istorică clar se vede creşterea intensităţii şi puterii distructive a inundaţiilor naturale; - în ultimul timp, în special în a doua jumătate a sec. XX, creşte numărul inundaţiilor antropogene şi a daunelor provocate de ele; - cu toate că, din punct de vedere a numărului de victime şi daunelor provocate societăţii, inundaţiile ocupă primul loc din cohorta fenomenelor stihinice, până în prezent nu există prognoze sigure de lungă durată a lor, metodici sigure de apreciere a daunelor provocate de ele şi o concepţie unică de protecţie contra inundaţiilor; - în perspectivă, în pofida unor cauze naturale şi antropice, daunele provocate de inundaţii vor creşte, de aceea este necesar de accelerat lucrările de cercetări ştiinţifice, organizatorice şi practice, îndreptate spre diminuarea consecinţelor inundaţiilor; - savanţii, proiectatorii şi persoanele de stat trebuie să atragă o atenţie deosebită teritoriilor, unde patul albiilor îndiguite este mai înalt decât teritoriile aferente, deoarece, fără exagerări, putem afirma că populaţia aici locuieşte pe vulcan; - ţinând cont de proporţiile globale a problemei în cauză, studiul şi soluţionarea practică a ei trebuie să fie în centrul atenţiei guvernelor tuturor state şi organizaţiilor internaţionale. - fiecare stat trebuie să dispună de un serviciu de monitoring propriu al fenomenelor de risc. Ca regulă aceste funcţii le exercită Serviciul Hidrometeorologic de Stat. De asemenea fiecare sistem trebuie antrenat în schimbul internaţional de date; - prognozele viiturilor şi inundaţiilor le va efectua Serviciul Hidrometeorologic sau o structură de stat similară; - este necesară crearea unui sistem de schimb operativ cu informaţie referitor la inundaţii între statele vecine, în special pentru râurile transfrontaliere. Acest sistem trebuie să funcţioneze nemijlocit sub egida OMM; - fiecare stat trebuie să elaboreze un sistem de alertă în cazuri excepţionale. sistemul trebuie să fie dotat cu cele mai contemporane sisteme de informare şi schimb rapid de informaţie. Sistemul de monitorizare hidrologic (inclusiv al inundaţiilor) constă din 47 de posturi de observări hidrometrice. În baza informaţiei culeasă la posturile SHS, analizată la Direcţia Hidrologie al SHS, se elaborează prognoze a viiturilor şi apelor mari de pe teritoriul ţării, precum şi a inundaţiilor. În caz de pericol se emit avertizări, care se transmit tuturor organelor de resort, precum şi organizaţiilor mass-media.
|
