RISCUL FURTUNILOR CU GRINDINĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

 

Aspecte generale. Ca hidrometeor, grindina reprezintă o formă de precipitaţii solide alcătuite din granule transparente sau opace de gheaţă, de diferite forme (sferice sau colţuroase), mărimi (cu diametre variabile între 0.5 şi 50 mm) şi greutate (de la câteva grame, la peste 300 grame), care cade în timpul averselor de ploaie, însoţite de fenomene orajoase (tunete şi fulgere) şi vânt tare, luând aspect de furtună.

Cauzele genetice ale grindinii sunt determinate de particularităţile circulaţiei atmosferei, în interacţiune cu cele ale suprafeţei active.

Circulaţia generală a atmosferei contribuie la formarea grindinii prin intermediul fronturilor reci,foarte active care se deplasează peste teritoriile supraîncălzite.

Masa de aer rece dislocă prin convecţie dinamică, masa de aer cald, pe care o forţează la o ascensiune rapidă, mişcare la care participă şi convecţia termică din perioada premergătoare advecţiei  aerului  rece. Ridicat  la  peste 5 000 - 6 000 m  altitudine  (uneori chiar la 10 000 -12 000 m altitudine), aerul cald se răceşte rapid, determinînd condensarea vaporilor de apă şi îngheţarea acestora sub formă de "boabe".

Particularităţile locale ale suprafeţei active au un rol deosebit în geneza grindinii, prin intensificarea proceselor de convecţie termică şi creşterea gradului de turbulenţă a aerului. Convecţia termică se dezvoltă, foarte bine, în condiţii de timp senin şi liniştit (timp anticiclonic), fiind avantajată de terenurile orizontale şi mai ales, uşor în pantă, pe care razele solare cad perpendicular, intensificând procesele locale de încălzire. Acestea determină curenţi de aer ascendenţi, foarte puternici, care înalţă în atmosferă aerul supraîncălzit.

Masa de aer cald, înălţată în atmosferă se răceşte prin destindere adiabatică, determinând apariţia norilor de convecţie termică de tip Cumulus care, sub influenţa frontului rece, ia formă de nicovală, devenind nori de tip Cumulonimbus care acoperă rapid tot cerul şi în care sunt asigurate toate condiţiile de geneză a grindinii: suprarăcirea picăturilor de apă, îngheţarea picăturilor de apă suprarăcite, formarea boabelor de măzăriche, "jocul" pe verticală al boabelor de măzăriche şi transformarea lor în boabe de grindină, creşterea în diametru a grindinii prin procesele de îngheţare rapidă, sau sublimarea vaporilor de apă, depăşirea greutăţii de suspensie şi căderea grindinii pe sol.

În aceste condiţii, apar primele descărcări electrice, care preced, sau au loc concomitent cu căderea grindinii şi furtuna de dezlănţuire.

Particularităţile locale ale reliefului invocate deja mai sus (la care se mai adaugă formele diferite de relief, expoziţia versanţilor, gradul de acoperire cu vegetaţie, culoarea solurilor, gradul de umezeală etc.), contribuie la încălzirea generală a suprafeţei active, fapt ce determină caracterul local al grindinii. Uneori, aceasta se produce pe benzi înguste de teren (late de 10 - 15 km şi lungi de câteva sute de km) orientate paralel cu norul de grindină. Viteza de deplasare a norului de grindină poate fi uneori destul de mare (60 - 70 km/oră).

Aşa se explică existenţa a două terenuri alăturate, unul afectat total de grindină, iar celălalt neafectat deloc şi deci, pagubele locale pe care le generează fenomenul respectiv.

În secţiune verticală, norul de grindină Cumulonimbus prezintă trei zone: zona inferioară care constituie sediul formării picăturilor de apă, unde se întrunesc condiţii favorabile pentru ca vaporii de apă înălţaţi prin convecţie termică şi dinamică să condenseze; aici, temperaturile sunt coborâte, dar nu negative; zona mediană caracterizată prin picături de apă suprarăcite, în care grindina creşte foarte mult în greutate. Aici, deşi temperaturile sunt negative, picăturile de apă se menţin în stadiul de picături suprarăcite. Numai în contact (prin ciocnire) cu boabele de măzăriche sau grindină, ele pot îngheţa peste acestea, determinând un strat de gheaţă transparentă; zona superioară a norului este zona în care, vaporii de apă ajunşi prin procese adiabatice sunt transformaţi prin sublimare în ace de gheaţă, măzăriche moale etc., cu aspect de gheaţă mată;aici,temperatura este cu mult sub 0°C, chiar sub -15°C, -23°C.

Tot în zona mediană, boabele de grindină vor creşte în dimensiuni, prin jocul ascendent şi descendent al curenţilor de aer. Prin acest joc, boabele de grindină sunt înălţate în zona superioară şi coborâte în cea inferioară, unde cresc în diametru prin îngheţare şi respectivprin sublimare,până ce sub influenţa propriei lor greutăţi, vor învinge forţa ascensională a curenţilor de convecţie şi vor cădea pe suprafaţa terestră.

Structura bobului de grindinăreflectă deci, condiţiile lui genetice.

Frecvenţa medie a zilelorcu grindinăpe întreg teritoriul ţării ţine seama de: contrastul termo - baric, instabilitatea maselor de aer, expunerea reliefului faţă de razele solare şi faţă de advecţiile de aer umed, altitudine, forma de relief, caracteristicile covorului vegetal etc.

Astfel, frecvenţa grindinii scade de la vest spre est adică dinspre sectorul cu influenţe oceanice, cu aer umed şi rece, instabil din vest spre cele cu influenţe ale aerului continental, mai cald şi uscat, deci mai stabil din est. Astfel, numărul de zile cu grindină se reduce pe măsura creşterii gradului de continentalism.

Durata medie a grindinii este de la câteva minute, până la 15 minute, remarcându-se şi de această dată, o diferenţiere pe trepte de relief a duratei maxime:

Furtunile cu grindină încep brusc. Durata furtunilor cu grindină este invers proporţională cu dimensiunile boabelor de grindină. Cu cât durata este mai scurtă, cu atât dimensiunile acesteia sunt mai mari, ca şi influenţa mecanică pe care o exercită.

Aspecte de risc. Grindina este un risc climatic care, deşi este rar întâlnit, poate produce în scurt timp calamităţi naturale de mari proporţii, locale sau regionale, în funcţie de traiectoria norului Cumulonimbus care a generat-o.

Din cercetările de teren şi din literatura de specialitate rezultă că aproape toate cazurile de grindină au provocat pierderi importante, în special, agriculturii.

Fiind un fenomen a cărui frecvenţă maximă se realizează în perioada caldă a anului, grindina surprinde culturile agricole în diferite stadii de dezvoltare, afectând buna desfăşurare a ciclului biologic. Este suficient un singur caz de grindină într-o fază critică de dezvoltare a plantei pentru ca întreaga recoltă să fie compromisă.

Grindina poate avea şi efecte minime, în condiţiile în care dimensiunile ei şi densitatea boabelor căzute sunt mai mici, durata mai redusă şi faza de vegetaţie mai înaintată.

Grindina poate provoca mari pagube în următoarele condiţii:

· când se produce în plin sezon de vegetaţie, surprinzînd pomii fructiferi în faza de înflorire, viţa de vie în faza de formare a boabelor , culturile cerealiere în faza de formare a spicului etc.;

·  când este însoţită de vânturi tari;

·  când dimensiunile boabelor de grindină depăşesc 10 mm în diametru;

·  când durata fenomenului este mare;

·  când densitatea boabelor de grindină pe 1 m² este foarte mare;

· când se formează stratul de gheaţă de durată (de la câteva ore la câteva zile), fapt ce determină îngheţarea sucului celular, oprirea circulaţiei sevei, distrugerea sistemului foliar şi compromiterea recoltei;

· când se produce după perioade lungi de secetă cu solul uscat, lipsit de coeziune, favorizând procese intense de eroziune;

·  când afectează terenuri în pantă cu sol uscat;

·  când dimensiunile sunt mici (< 10 mm), dar durata este mai mare (10 -15 min.) etc.

În Republica Moldova grindina în general se semnalează în perioada caldă a anului (aprilie – octombrie) şi de obicei însoţeşte aversele, furtunile cu oraje, ceea ce intensifică şi mai mult dauna produsă de ea. Grindina cade sub formă de fâşii sau insule cu diferită configuraţie a arealului. Traiectoria căderii grindinii se începe, ca regulă, din partea supusă vântului pe cumpănă sau a unor înălţimi, după întindere poate oscila între 5 şi 155 km.

Cel mai frecvent lungimea traiectoriei constituie 20 – 25 km iar lăţimea 0,2 – 4 km. Grindina cade pe traiectorie neuniform. Mărimea insulelor cu grindină de-a lungul traiectoriei este de 2 – 7 km în lungime şi 0,2 – 2 km în lăţime. Mărimea maximală a granulelor de grindină de obicei se semnalează în mijlocul arealului. Suprafaţa insulelor mari cu grindină poate atinge 2000 ha. Mărimea grindinii căzute, în rezultatul cărei pot avea loc vătămări semnificative a culturilor agricole în medie constituie 8 – 10 mm.

Cele mai puternice căderi de grindină au loc între orele 15 şi 19 timp local. Însă se pot semnala căderi de grindină în orele nocturne şi de dimineaţă.

Căderea grindinii pe teritoriul Moldovei cel mai frecvent (70% cazuri) este condiţionată de trecerea fronturilor reci. Aşa, de exemplu, toate cele 9 cazuri de cădere intensivă a grindinii în a. 1966 au fost condiţionate de procese frontale. În unele locuri grindina măruntă dar intensivă (s. Măşcăuţi) a format un înveliş de gheaţă cu grosimea de 8 – 10 cm. În raionul Dubăsari (s. Cruglic) pe 23 iulie a. 1966 boabele de grindină au atins în diametru 40 – 50 mm, iar în Tiraspol pe 24 iulie 1966 boabele de grindină au atins în diametru 30 – 35 mm.

Relieful Moldovei influenţează semnificativ asupra repartiţiei numărului de zile cu grindină în teritoriu. Prezenţa înălţimilor contribuie la dezvoltarea mişcărilor ascendente ale aerului, intensificarea turbulenţei în stratul de aer de la sol şi corespunzător, creşterii nebulozităţii convective. Astfel, partea centrală a republicii este supusă cel mai mult căderilor de grindină. Aici, în unele localităţi (Corneşti) se semnalează cel mai mare număr de zile cu grindină, în medie 2,1 pe an. În 1955 aici au fost înregistrate 8 zile cu grindină – cel mai mare număr de zile pentru toată perioada de observaţii.

Cel mai puţin este supusă căderilor de grindină cîmpia Bălţului şi Sud – Estul republicii (în medie mai puţin de o zi pe an). În restul teritoriului numărul de zile cu grindină se egalează cu 1 – 2 (fig.1).

 

Fig. 1. Numărul în medie (a) şi maximal (b) de zile cu grindină pe ann.

 

În timpul anului grindina cel mai frecvent se semnalează în lunile mai şi iunie, uneori în aprilie. Primăvara devreme şi toamna târziu grindina cade rar. Au fost înregistrate cazuri de cădere a grindinii iarna, de exemplu, în luna februarie a.1966 (Soroca, Bălţata, Cărpineni) şi în luna decembrie a.1964 (Bălţi) şi a. 1971 (Tiraspol).

Măsurile de atenuare şi combatere a grindinii. În cazul grindinii care afectează regiunile agricole, difuzarea la timp a prognozelor meteorologice de avertizare, elaborate în baza informaţiei radarelor meteorologice şi a imaginilor satelitare, permite luarea unor măsuri adecvate.

În prezent, există posibilităţi de prevenire a formării norilor cu grindină prin pulverizarea, în cadrul lor, a unor substanţe chimice, care determină căderea ploilor înainte de formarea granulelor de gheaţă.

Aceste metode sînt însă foarte scumpe şi nu dau întotdeauna rezultatele scontate.

În cele mai multe ţări, afectate de grindină, pentru combaterea ei se utilizează măsuri şi mijloace cu caracter pasiv, care sînt ecologice şi constau în: delimitarea ariilor afectate de acest fenomen şi cultivarea lor cu plante rezistente la grindină; acoperirea plantaţiilor agricole preţioase cu plasă ( pomii fructiferi, viţa de vie etc.); asigurarea terenurilor agricole împotriva pericolului căderilor de grindină.

 

Ilie BOIAN, dr., director,

Serviciul Hidrometeorologic de Stat