.

CARACTERIZAREA CLIMATICĂ ŞI AGROCLIMATICĂ A PRIMĂVERII

 PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

               

Din punct de vedere meteorologic începutul primăverii se consideră convenţional trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin 0º în direcţia creşterii ei. Această trecere în sudul țării are loc în medie la sfârşitul lunii februarie, în restul teritoriului în prima decadă a lunii martie.

În unii ani, în dependenţă de particularităţile proceselor sinoptice, data începutului primăverii se poate abate semnificativ de la cea medie. Cea mai timpurie primăvară pe parcursul întregii perioade de observaţii a început pe cea mai mare parte a teritoriului țării la 6 ianuarie 2007, iar cea mai târzie la 7 aprilie 1963.

La sfârşitul lunii martie începutul lunii aprilie are loc în mare parte trecerea temperaturii medii zilnice a aerului prin valoarea de +5º, iar în intervalul 16-23 aprilie prin cea de +10º (începutul creşterii şi dezvoltării active a principalelor culturi agricole). Între 7 şi 19 mai se înregistrează în medie trecerea temperaturii medii zilnice a aerului prin +15ºC (începutul verii meteorologice).

Trecerea de la condiţiile de iarnă la cele de vară ale circulației atmosferice determină o variabilitate mare a vremii primăvara: schimbarea bruscă a perioadelor calde cu cele reci,a celor ploioase cu cele uscate.

Temperatura medie a aerului în anotimpul de primăvară oscilează pe teritoriul țării între +8ºC şi +10ºC. Cea mai rece a fost primăvara anului 1987 temperatura medie a aerului a constituit +5..+6ºC, fiind cu 3-4ºC mai joasă faţă de normă. Cele mai calde au fost primăverile anilor 2007 şi 2012, temperatura  medie  a  aerului  constituind +11..+13ºC și  depăşind media multianuală cu 2-3ºC.

Pentru toată perioada de observaţii instrumentale cea mai joasă temperatură a aerului primăvara s-a semnalat în 4 martie 1955 -26ºC (Bravicea), iar cea mai înaltă a constituit +37ºC (Cahul, 17 mai 1969, şi Ştefan Vodă, 20 mai 1996).

Primăvara deseori se înregistrează îngheţuri. În aer ele se menţin pe teritoriul țării în medie până la 5-21 aprilie, la suprafaţa solului până la 22 aprilie - 6 mai. Pentru  raioanele de nord şi centrale cea mai  tardivă  dată  a  observării  înghețurilor  în aer, este  21-24 mai (1980), în  raioanele  de  sud 2 mai (1988). La suprafaţa solului îngheţurile sunt posibile până la 1 iunie (1955).

Stratul de zăpadă se topeşte complet în teritoriu, de obicei, în intervalul 12-28 martie. Cea mai târzie dată a topirii lui a fost în intervalul 15-27 aprilie (1972). În unii ani grosimea stratului de zăpadă poate atinge pe teritoriul țării 97 cm (10 martie 1973, Briceni, 1973).

Ninsori se pot semnala pe teritoriul țării până la 28 aprilie 20 mai (1952).

Primăvara, spre deosebire de iarnă, se înregistrează mai frecvent precipitaţii torenţiale, uneori însoţite de descărcări electrice. Pe parcursul primăverii cad în medie 105-150 mm de precipitații sau circa 24% din suma precipitaţiilor anuale. Cea mai aridă a fost primăvara anului 2003, când pe parcursul sezonului cantitatea de precipitații căzute a alcătuit pretutindeni mai puţin de jumătate din normă − 30-60 mm. În primăvara anului 1991, dimpotrivă, suma precipitaţiilor căzute (200-280 mm) a depăşit norma de două ori, pe cea mai mare parte a teritoriului țării. Maximul zilnic de precipitaţii pentru sezon a constituit în teritoriu 30-100 mm.

Pentru sezonul de primăvară sunt specifice următoarele fenomene: ceață (în medie 6 zile), oraje (în medie 8 zile). Dintre fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol îl prezintă îngheţurile şi vânturile puternice (în medie o dată în 3 ani), precum și ploile torenţiale şi grindina (în medie o dată în 3-5 ani).

Începutul lucrărilor de primăvară depinde de termenii de topire a stratului de zăpadă şi dezgheţul solului. De obicei, dezgheţul solului până la adâncimea de 30 cm, se semnalează în intervalul 10-17 martie, dezgheţul total 11-20 martie. Zvântarea solului până la consistenţă plastic moale se constată, în general, în perioada 18-28 martie, fiind un indice al termenelor optimale pentru începutul prelucrării solului în perioada premergătoare semănatului.

Reluarea  vegetaţiei  culturilor  de toamnă pe teritoriul țării are loc în medie în intervalul 16-25 martie. În primăverile foarte timpurii vegetaţia se poate relua la sfârşitul lunii februarie, în primăverile târzii la mijlocul lunii aprilie. Rezervele  de  umezeală  productivă  în  stratul  de  sol cu grosimea  de 1 m la momentul reluării vegetaţiei culturilor de toamnă sunt în fond bune (140-160 mm) pe cea mai mare parte a teritoriului, dar în raioanele extreme de sud sunt satisfăcătoare (125-135 mm). Asemenea rezerve de umezeală asigură creşterea energică a culturilor de toamnă. În unele primăveri, deosebit de aride, rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de 1 m sunt insuficiente şi constituie 60-70 mm.

Condiţii favorabile pentru începutul semănatului culturilor timpurii de primăvară (orz şi ovăs) apar atunci când temperatura medie zilnică a aerului (la data semănatului) constituie cel puțin +5C, solul are consistenţă plastic moale şi se încălzeşte până la +5..+6C. Asemenea condiţii pe teritoriul republicii aproape în fiecare an (în 75% ani) se creează la sfârşitul lunii martie - începutul lunii aprilie. În această perioadă de timp rezervele medii multianuale de umezeală productivă în stratul arabil al solului, în sudul țării constituie în fond 25-30 mm, în restul teritoriului 35-40 mm. În primăverile timpurii semănatul culturilor cerealiere de primăvară începe la sfârşitul lunii februarie începutul lunii martie, în cele târzii în decada a doua a lunii aprilie.

Plantaţiile multianuale reiau vegetaţia, de obicei, în perioada 23 martie - 4 aprilie (odată cu trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin valoarea de +5C). La sfârșitul lunii martie la culturile pomicole se observă, de obicei, umflarea mugurilor florali, la viţa de vie - circulaţia sevei. În primăverile timpurii desfacerea mugurilor florali şi înflorirea caisului începe în intervalul 15-28 martie.

Termenele obişnuite de înflorire a caisului se încadrează în intervalul 15-23 aprilie. Umflarea mugurilor florali la prun, măr, păr se semnalează în prima decadă a lunii aprilie. Umflarea mugurilor la viţa de vie are loc în medie în intervalul 15-22 aprilie, când temperatura medie zilnică a aerului trece stabil prin valoarea de +10C.

Termenele semănatului sfeclei de zahăr sunt determinate de încălzirea solului până la +7..+8C şi încetarea îngheţurilor, care vătămează plantele răsărite. În cele mai calde primăveri semănatul sfeclei de zahăr s-a efectuat la sfârşitul lunii martie începutul lunii aprilie, iar în cele mai târzii primăveri la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai. În perioada semănatului sfeclei de zahăr rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului în jumătatea de nord a țării constituie în general 30-40 mm.

Cele mai potrivite termene pentru semănatul florii-soarelui, conform datelor multianuale, sunt 7-18 aprilie (solul la adâncimea de încorporare a seminţelor se încălzeşte până la +10C). Rezervele de umezeală productivă pentru această perioadă în stratul arabil al solului sunt pretutindeni de cel puțin 20 mm.

Cele mai favorabile termene pentru semănatul porumbului se semnalează pe cea mai mare parte a teritoriului țării în decada a treia a lunii aprilie. Rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului în această perioadă sunt în general bune şi constituie 25-40 mm.

În ultima pentadă a lunii aprilie - începutul lunii mai are loc răsărirea plantelor de floarea-soarelui, răsărirea în masă a sfeclei de zahăr, iar la grâul de toamnă se semnalează faza de alungire a paiului, începe înflorirea mărului şi părului.

Luna mai pe teritoriul țării se caracterizează prin începutul creşterii şi dezvoltării active a culturilor iubitoare de căldură.

În prima decadă a lunii mai pretutindeni începe faza înfrăţirii orzului de primăvară. La porumb răsărirea în masă a plantelor se semnalează în intervalul 13-17 mai, la cartof - în intervalul 12-22 mai. Înflorirea liliacului se semnalează în fond în intervalul 5-9 mai, a salcâmului alb - în jurul datei de 30 mai.

Conform datelor medii multianuale, răsadul culturilor legumicole se plantează în sol deschis în prima jumătate a lunii mai.

Înspicarea în masă a grâului de toamnă se observă în medie în intervalul 24 mai-2 iunie. Rezervele  de  umezeală  productivă  în  stratul  de sol cu  grosimea  de 1 m  pe  terenurile  cu grâu  de  toamnă  în  faza  înspicării constituie, în fond, 85-115 mm, în unele raioane de sud şi centrale 65-75 mm.

Dintre fenomenele climatice de risc pentru culturile agricole în luna mai fac parte secetele şi suhoveiurile. Condiţiile nefavorabile ale primăverii se răsfrâng negativ mai cu seamă asupra roadei culturilor de toamnă, reduc parţial roada culturilor prăşitoare şi pomicole. În luna mai suhoveiuri cu diferită intensitate se semnalează în medie pe parcursul a 3-7 zile. Seceta de primăvară se observă în lunile aprilie-mai. Frecvenţa ei constituie 15% o dată în 7 ani.

Primăvara cel mai mare pericol pentru culturile agricole îl prezintă îngheţurile intensive din luna mai, care se semnalează în medie o dată în 10 ani. Ele provoacă vătămarea şi pieirea butonilor florali, florilor şi rodului la culturile pomicole, mugurilor desfăcuţi şi inflorescenţelor la viţa de vie şi nuc, plantelor răsărite de porumb, fasole, cartof, mazăre, tutun, răsadului de legume şi plantelor răsărite ale altor culturi iubitoare de căldură.

 

 

            Şeful DMC          T. Bugaeva

             Şeful DA          T. Mironova