.

Caracterizarea climatică şi agroclimatică a lunii ianuarie

pe teritoriul Republicii Moldova

 

Luna ianuarie în Republica Moldova este cea mai rece lună a anului. Temperatura medie lunară a aerului pe teritoriu variază între -2,5ºC în sudul țării şi -4,5ºC în nordul ei. Cea mai rece lună ianuarie pentru toată perioada de măsurători instrumentale pe cea mai mare parte a teritoriului a fost în anul 1963 temperatura medie lunară a aerului a oscilat între -10,5ºC (Cahul) și -15,3ºC (Soroca). Cea mai caldă lună ianuarie s-a înregistrat în anul 2007temperatura medie lunară a aerului a constituit în teritoriu între +2,5ºC (Briceni) și +4,2ºC (Bravicea).

Valorile  medii  zilnice  ale  temperaturii  aerului  pe  parcursul  luni  oscilează  în teritoriu între -20..-29ºC (1963) şi +8..+11ºC (1948). Minima absolută a temperaturii aerului pentru întreaga perioadă de observaţii a constituit -35,5ºC (Brătuşeni, r. Edineţ, 20.01.1963), iar maxima absolută a atins +16,0ºC (Dubăsari, Bravicea, 21.01.2007).

Numărul  de  zile  cu  temperatura  minimă  a  aerului  ≤-10ºC  constituie  în  medie  pe   teritoriu 5-11 zile, maximul înregistrat fiind de 27 de zile (Briceni, Camenca, 1987). Numărul de zile cu temperatura minimă a aerului ≤-15ºC constituie în medie pe teritoriu 1-5 zile, iar maximul a atins 23 zile (Soroca, Camenca, 1963). Numărul de zile cu temperatura minimă ≤-20ºC nu depăşeşte în medie pe teritoriu 1-2 zile, însă în unii ani poate atinge până la 17 zile (Camenca, 1963).

Suma precipitaţiilor căzute în luna ianuarie pe teritoriul țării constituie 22-41 mm, iar numărul zilelor cu precipitaţii de la 10 până la 15. Cea mai mare cantitate de precipitaţii în luna ianuarie pentru întreaga perioadă de observație instrumentale a atins în teritoriu 216 mm (Cărpineni, 1966), iar cea zilnică 55 mm (Cahul, 1966).

Precipitaţiile cad preponderent în fază mixtă (circa 35% din normă) şi sub formă de zăpadă (circa 40% din normă). Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în teritoriu variază între 2 și 10 cm. Grosimea maximă a stratului de zăpadă pe platformele meteorologice în unele zile a atins 63 cm (6.01.1966, Cahul). Învelişul de zăpadă stabil se formează în raioanele din nordul şi nord-estul țării în medie în prima decadă a lunii ianuarie (care se menține cel puțin 30 de zile).

În luna ianuarie sunt posibile următoarele fenomene: ceață (în medie 3-10 zile), depuneri de chiciură şi polei (în medie 4-9 zile), gheţuş (în medie 7-19 zile) şi viscole (în medie 1-3 zile).

Din fenomenele meteorologice stihinice cel mai frecvent se observă ninsori abundente, care sunt posibile în medie o dată în 3 ani. Semnificativ mai rar se înregistrează viscole puternice, depuneri intense de chiciură şi polei (în medie o dată în 8-10 ani) şi vânturi puternice (în medie o dată în 6 ani). Scăderea temperaturii aerului până la -25º și mai jos se poate semnala în medie o dată în 7-15 ani în jumătatea de nord a țării și o dată în 30-50 ani în cea de sud.

În luna ianuarie culturile de toamnă se află în fond în stare de repaus vegetativ. În anii cu iarnă blândă pentru culturile ce iernează sunt periculoase moinele. Acestea sunt fenomene frecvente pe teritoriul țării. Cele mai periculoase sunt moinele cu temperatură medie zilnică de +5ºC şi mai ridicată. În timpul acestora are loc reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă şi a celor pomicole, şi este posibilă vătămarea ulterioară a lor în cazul scăderii bruşte a temperaturii. Numărul de zile cu moină în luna ianuarie constituie în medie 12-18 zile.

În perioada de iarnă cele mai nefavorabile condiţii pentru iernarea culturilor de toamnă se creează la temperatura minimă a aerului de -25ºC şi mai joasă, în prezenţa învelişului de zăpadă a cărui grosime nu depășeşte 5 cm. În astfel de condiţii temperatura minimă la adâncimea nodului de înfrăţire (3 cm) coboară sub -15ºC. Astfel de temperaturi pot provoca vătămarea şi chiar pieirea nodului de înfrăţire, deci şi a plantei întregime. Astfel de îmbinare a temperaturii aerului şi a învelişului de zăpadă pe cea mai mare parte a teritoriului țării se observă în medie o dată în 20 ani şi se semnalează cel mai frecvent în luna ianuarie.

Conform datelor observaţiilor multianuale, iernarea culturilor de toamnă cu pierderi de plante de până la 10-30% are loc pe cea mai mare parte a teritoriului în medie o dată în 5-15 ani, dar pierderile plantelor până la 50% în medie o dată în 20 ani.

Coroanele  pomilor   fructiferi  şi  mugurii   lor  florari  pot  suporta  geruri    de   până  la -25..-30ºC. În condiţiile Republicii Moldova vătămarea culturilor pomicole se observă mai frecvent după moine îndelungate de iarnă, care reduc semnificativ rezistenţa pomilor la ger.

În  perioada  repausului  relativ  viţa  de  vie  suportă, în  general, temperaturi  de  până la -12ºC, iar unele soiuri până la -15..-20ºC. În medie pieirea ochiurilor viţei de vie nu depăşeşte 10-20%

 

 

Şeful DMC       T. Bugaeva  

Şeful DMA       T. Mironova